Temperatura exterioară, intensitatea și durata expunerii la lumina solară înfluențează activitățile zilnice și, prin urmare, pot avea un impact asupra metabolismului nostru.

Studiile realizate pe om și animale au evidențiat că temperatura exterioară și expunerea la lumina soarelui pot avea un impact direct asupra metabolismului sistemic, prin modularea activității țesutului adipos brun (BAT) și influențarea ritmurilor circadiene.

În concordanță cu aceste noțiuni, mai multe studii epidemiologice au identificat asocieri între temperatura exterioară și prevalența atât a diabetului zaharat de tip 2 (T2D), cât și a bolilor cardiovasculare. Pe baza unor studii s-a dovedit că incidența diabetului a fost mai mare în statele SUA, regiune cu o temperatură medie anuală mai mare.

S-a realizat un stiudiu, pe două grupuri de persoane din Europa, mai exact studiul Oxford BioBank (OBB) și studiul Epidemiologia Obezității din Olanda (NEO) în care s-a investigat legătura dintre temperatură și metabolism.

În acest studiu, s-a efectuat o analiză transversală care a investigat asocierea dintre lumina soarelui și temperatura mediului înconjurător cu plasmă 6 niveluri de 148 de specii de lipide și metaboliți, determinată prin spectroscopie RMN într-un eșantion combinat de peste 12.000 de subiecți de vârstă mijlocie , fără diabet zaharat preexistent.

Studiul OBB a realizat cercetarea pe un grup de participanți sănătoși, selectați aleatoriu, cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani din Oxfordshire (Marea Britanie), iar studiul NEO este un studiu de grup prospectiv bazat pe bărbați și femei cu vârste cuprinse între 45 și 65 de ani, cu un IMC auto-raportat de 27kg/m2 sau mai mare din Olanda.

În urma studiului s-a ajuns la concluzia că expunerea îndelungată la lumina puternică a soarelui a fost asociată cu o scădere a modelului homeostatic pentru rezistența la insulină (HOMA-IR) și niveluri reduse de trigliceride plasmatice la subiecții aparent sănătoși.

În schimb, nu au fost detectate asociații între temperatura medie exterioară și metabolismul glucozei sau lipidelor în același studiu. Aceste rezultate indică faptul că lumina soarelui în aer liber poate fi asociată în mod specific cu un profil de risc cardiometabolic scăzut, deși sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma aceste constatări și a determina mecanismul biologic care stă la baza acestor asociații.

Recent, profilarea metabolitului cu randament ridicat a apărut ca un instrument puternic pentru explorarea mecanismelor bolii și identificarea unor ținte terapeutice noi, în special în contextul tulburărilor cardiometabolice. Pe baza unui studiu anterior, s-a emis ipoteza că lumina soarelui puternică ar fi asociată cu un profil de metabolit mai favorabil.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că creșterea duratei de expunere la soare este asociată cu un profil metabolic îmbunătățit, în timp ce temperatura mediului mai ridicată poate avea un impact negativ asupra sănătății cardiometabolice.

Aceste constatări pot duce la strategii preventive pentru bolile cardiometabolice.

 

Sursa materialului: https://www.nmcd-journal.com/article/S0939-4753(20)30305-7/