O echipă de cercetători de la Universitatea din Alberta, Canada, a descoperit o nouă metodă privind prevenirea apariției insuficienței cardiace la persoanele cu diabet de tip 2.
“Știm că persoanele cu diabet iau medicamente ani de zile pentru a-și controla nivelul de zahăr din sânge, dar aceste medicamente nu vindecă diabetul. Majoritatea mor în cele din urmă nu din cauza nivelului ridicat de zahăr din sânge, ci din cauza bolilor de inimă”, a spus autorul principal John Ussher.
La persoanele cu diabet de tip 2 capacitatea inimii lor de a arde carbohidrați ca sursă de combustibil este mai mică și poate duce în cele din urmă la insuficiență cardiacă diastolică, în care inima se contractă normal, dar nu se relaxează corect între pompe.
S-a folosit o combinație de modificări genetice și tratamente medicamentoase, la teste pe animale, pentru a arăta că acest proces poate fi oprit prin blocarea acțiunii unei proteine cheie numită FoxO1.
“Cercetările au demonstrat că, dacă se poate reda inimii capacitatea de a arde zahărul, atunci inima se poate relaxa mai bine și se poate preveni apariția insuficienței cardiace în prezența diabetului”, a spus Ussher.
Ussher a menționat că diabetul de tip 2 afectează aproape 400 de milioane de oameni din întreaga lume. În timp ce mulți vor avea insuficiență cardiacă sistolică sau probleme cu modul în care inima lor pompează, studiile arată că la fel de mulți vor avea probleme diastolice sau de relaxare, dar adesea fără simptome.
„Nu există terapii aprobate care pot inversa acest tip de insuficiență cardiacă, motiv pentru care este foarte important să încercăm să dezvoltăm tratamente”, a adăugat autorul studiului.
Următorul pas, în studiul lui Ussher, va fi să încerce să înțeleagă mai bine mecanismul medicamentului experimental pe care l-au folosit pentru a inhiba proteina FoxO1 și apoi să-l îmbunătățească, deoarece nu a fost testat la oameni și poate avea efecte secundare necunoscute.
„O altă problemă este că FoxO1 este o proteină care controlează expresia a sute sau mii de gene. Există o genă pe care vrem să o modificăm, dar care sunt celelalte 99 sau 999 gene afectate de modificarea acestei proteine? Cum ar putea aceste gene să aibă impact asupra corpului?”, spune Ussher.
O abordare mai bună, a spus Ussher, ar fi modificarea proteinelor individuale care interferează cu metabolismul zahărului, a căror expresie genetică este controlată de FoxO1.
„Credem că ar fi o țintă mai bună care ar avea un potențial mai mic de efecte adverse, astfel încât obiectivul pe termen lung pentru noi este să ne concentrăm pe utilizarea chimiei și a altor abordări pentru a produce noi compuși care ar putea viza acea proteină specifică”, a încheiat John Ussher.
Studiul a fost publicat în revista științifică Cell Reports.
Studiul a fost publicat in limba engleză pe: medicalxpress.com