Albuminurie. Prezența în urină a albuminei, o proteină solubilă în apă. Cantitățile mici de proteină în urină poartă numele de microalbuminurie. Valorile ridicate de albumină în urină se numesc macroalbuminurii. Acestea pot indica afecțiuni ale rinichilor (nefropatie) cauzate de diabet.
Acidoză. Creșterea acidității sângelui. Poate avea diferite cauze. În diabet, în lipsa insulinei care să transporte glucoza în celule, unde să fie transformată în energie, organismul începe să descompună grăsime pentru a obține energie. În urma procesului rezultă acizi toxici, așa-numitele cetone. Acumularea cetonelor înseamnă un sânge mai acid și se numește cetoacidoză.
Cetoacidoză. În situația în care zahărul din sânge (glucoza) nu mai ajunge în celule, organismul începe să descompună grăsimea pentru a obține energie. În urma procesului rezultă acizi toxici, așa-numitele cetone. Acumularea cetonelor înseamnă un sânge mai acid și se numește cetoacidoză. Atunci când însoțește o hiperglicemie diabetică reprezintă o afecțiune gravă, care poate duce la comă diabetică și poate chiar pune viața în pericol. Cetoacidoza este un semn că diabetul a scăpat de sub control sau că vă îmbolnăviți.
Cetone. Acizi toxici, rezultați în urma descompunerii grăsimii pentru obținerea de energie. Acumularea cetonelor în sânge se numește cetoacidoză și este o afecțiune periculoasă.
Fibre. Carbohidrați din plante, care nu pot fi digerați de organismul uman. Aduc beneficii dacă sunt incluse în alimentația diabeticilor. Întârzie transferul glucidelor în sânge, ceea ce este foarte important în diabet (previn creșterea bruscă a glucozei în sânge după masă). Dau senzația de sațietate și sunt astfel un bun aliat în lupta cu kilogramele, ceea ce în diabetul de tip 2 înseamnă un mai bun management al bolii. Se recomandă minim 30 de grame de fibre pe zi, pe care le putem lua din produse pe bază de cereale integrale și din boabe de fasole sau mazăre. Există 2 feluri de fibre: solubile în apă (pectină și inulină), care dau senzația de sațietate; și nesolubile (celuloză și hemiceluloză), care în combinație cu apă cresc volumul scaunelor și ajută la menținerea unui tranzit intestinal sănătos.
Glucoză. Este principală sursă de energie a celulelor, în special a creierului și nervilor. Provine, în cea mai mare parte, din carbohidrații din alimentație și păstrunde în sânge din intestinul subțire. Insulina, produsă de pancreas, transportă glucoza în celule. Ficatul, dar și mușchii stochează glucoză sub formă de glicogen. Organismul eliberează această glucoză de rezervă atunci când scade nivelul de energie (la efort intens sau în hipoglicemie). Depozitele de glicogen sunt și o asigurare în plus că există suficientă energie pentru funcționarea celulelor atunci când organismul nu primește mâncare (de exemplu, noaptea).
Hipertensiunea arterială. Valori crescute ale tensiunii arteriale. Pune o presiune suplimentară pe vasele de sânge. Astfel organismul va avea dificultăți în a circula sângele prin tot organismul. Inima va avea de suferit, dar și alte organe, precum ochii sau rinichii. Hipertensiunea înseamnă un risc crescut de a dezvolta complicații asociate diabetului.
Hipotensiune arterială. Valori scăzute ale tensiunii arteriale. Se întâlnește uneori la persoanele slabe, în special femei, care au o constituție fragilă, sau la sportivii bine antrenați (hipotensiune esențială). Nu este periculoasă în aceste cazuri, nici nu este semn al unei boli. Există însă și hipotensiunea ortostatică, legată de poziția culcată a corpului. Tensiunea scade la ridicarea în picioare cu minim 20mmHg (sistolic) și minim 10mmHg (diastolic) și dă senzații de somnolență, amețeală, pete negre în fața ochilor, sau sincopă. Manifestările corpului sunt paloare, transpirații, creșterea pulsului. Hipotensiunea poate apărea în diabet ca urmare a afectării sistemului nervos simpatic, care controlează circulația. În astfel de cazuri pot lipsi simptomele externe, ca transiprația și creșterea pulsului.
Tensiunea arterială. Pentru ca sângele să circule prin organism are nevoie să fie împins de inimă. Presiunea pe care o exercită aceasta ca să pună sângele în mișcare se numește tensiune arterială. Se măsoară în milimetri coloană de mercur și are două valori. Prima reprezintă presiunea maximă pe care o exercită inima cînd bate, cea de-a doua reprezintă presiunea minimă, a inimii relaxate, între două bătăi. Când aceste valori sunt mai mici sau mai mari decât cele normale vorbim despre hipotensiune și hipertensiune. Ambele situații au semnificații în diabet, deși mai cunoscută este hipertensiunea.
