Material scris de Dr. Oana Pop, Medic specialist diabet zaharat, nutriție și boli metabolice – Hyperclinica Medlife Oradea, pentru platforma Rodiabet.
În cazul pacienților care suferă de diabet zaharat tip I, frecvența apariției unor boli tiroidiene este mult mai crescută, comparativ cu populația generală.
Dintre bolile autoimune asociate diabetului zaharat tip 1 amintim:
- Boli endocrine = boala autoimună tiroidiană și boala Addison;
- Boala celiacă ;
- Vitiligo;
- Boli reumatismale și ale țesutului conjunctiv.
Boala autoimună tiroidiană
Cele mai frecvente endocrinopatii autoimune care se încadrează în boala autoimună tiroidiană sunt:
- tiroidita cronică autoimună;
- boala Graves-Basedow.
De regulă, aceste endocrinopatii tiroidiene prezintă manifestări care se încadrează fie în hipotiroidism, fie în hipertiroidism. Anticorpii specifici tiroidieni cronici autoimuni sunt cei anti-peroxidază tiroidiană și anti-tiroglobulină; iar pentru boala Graves-Basedow sunt anti-receptor TSH. Acești anticorpi pot fi prezenți cu mulți ani înainte ca boala să devină clinic manifestă.
Hipotiroidia primară, determinată de tiroidita cronică autoimună
Apare la doar 3-8% dintre copiii și adolescenții cu diabet zaharat tip I, dar anticorpii antitiroidieni sunt întâlniți la 22-25% dintre aceștia. Prezența acestor anticorpi reprezintă un factor de risc care în timp poate duce la hipotiroidie. De regulă, acești anticorpi sunt mai frecvenți la fete comparativ cu băieții, și de multe ori se evidențiază în perioada pubertății.
Manifestările clinice caracteristice sunt:
- creșterea în greutate;
- încetinirea ritmului de creștere în înălțime;
- astenia;
- bradicardia;
- în unele cazuri poate surveni o gușă difuză, nedureroasă și fermă la palpare.
În acest caz, se va observa un control glicemic mai precar, cu o scădere a necesarului de insulină și creșterea frecvenței hipoglicemiilor. Hipotiroidia este confirmată de investigații hormonale, care evidențiază un TSH crescut, FT4 scăzut în forma clinică sau normal în cea asimptomatică. Tratamentul constă în administrarea terapiei de substituție.
Hipertriroidia, consecința bolii Graves-Basedow sau a hashitoxicozei
Reprezintă o fază tranzitorie în evoluția tiroiditei cronice autoimune. Este mai rară decât hipotiroidia, la pacienți cu diabet zaharat tip 1, dar mai frecventă, comparativ cu populația generală.
Hipertiroidia se ia în considerare atunci când există:
- control glicemic precar, dar inexplicabil;
- scădere ponderală marcată cu apetit păstrat;
- tahicardie;
- agitație;
- nervozitate;
- tremurăturile extremităților;
- termofobia;
- tegumente calde și umede;
- gușa difuză și exoftalmia.
Tratamentul farmacologic constă în antitiroidiene de sinteză, betablocante pentru controlul tahicardiei, tratament chirurgical sau iod radioactiv.
Bibliografie:
- https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/legatura-dintre-diabetul-zaharat-si-bolile-tiroidiene/
