Caracterizată prin scăderea masei și a rezistenței osoase, osteoporoza este o patologie des întâlnită la pacienții cu vârsta peste 50 de ani, asimptomatică, degenerativă, frecvent descoperită în urma unei fracturi ocazionale. Literar, traducerea termenului este de “oase poroase”, ceea ce justifică predispoziția la traumatisme minore, ocazionate în cazurile severe chiar la un efort de tuse sau strănut.
Statistic, se estimează că aproximativ 200 de milioane de oameni suferă de osteoporoză, iar după acest prag de vârstă (50 de ani) raportul este 1:2 pentru persoanele de sex femeiesc, respectiv 1:4 pentru persoanele de sex bărbătesc. La nivel anual, cca. 2 milioane de fracturi sunt înregistrate, iar numărul cazurilor urmează un trend crescător odată cu creșterea speranței de viață.
“Medical, afecțiunea poate fi identificată la un simplu test DEXA de screening, diagnosticul de osteoporoză fiind stabilit prin măsurarea BMD (i.e. densitate minerală osoasă). Fracturile osteoporotice apar la traumatisme minime, uneori la ridicarea greutăților mici. Cele mai frecvente sunt fracturile extremității proximale a femurului (i.e. fracturi de col femural, trohanteriene si subtrohanteriene), fracturile vertebrale, fracturile de pumn. Însă, deosebit de grave, în sensul că un procent important de pacienți cu o astfel de patologie decedează în decurs de 1 an de la incident, sunt fracturile de extremitate proximală femurală”, arată Dr. Mihai Negrușoiu – Medic primar Ortopedie și Traumatologie în cadrul Grupului Medical Nord-Provita.
Factorii de risc declanșatori asociați sunt: vârsta și sexul (la femei peste 50 de ani fiind corelată cu scăderea secreției de estrogeni specifică instalării menopauzei, iar la bărbați dacă nivelul de testosteron este scăzut), structura fizică (persoanele subtiri și mici de înălțime au o masă osoasă mai redusă decât persoanele mai înalte și solide), istoricul familial de osteoporoză. De asemenea, putem menționa osteoporoza generată de diverse afecțiuni cunoscută sub denumirea de osteoporoză secundară (i.e. tulburari ale tiroidei & paratiroidelor, chirurgia bariatrică și transplantul de organ, tratamentul neoplasmelor de sân sau prostată, boala celiacă, boli hematologice) și osteoporoza indusă de medicamente (i.e. administrarea cortizonului pe o perioadă îndelungată, medicația oncologică, tratamentele pentru bolile neurologice).
Tratamentul osteoporozei odată instalate, cuprinde diverse categorii de medicație: terapie hormonală de substituție, antiresorbtive, biologice, agenți anabolici. Tratamentul este instituit și condus de endocrinolog, fiind personalizat și adaptat în funcție de particularitățile pacientului.
Rolul chirurgului ortoped este de a trata fracturile pe os osteoporotic, din păcate cea mai redutabilă complicație a acestei boli. “Ca și prevenție, se recomandă un stil de viață activ (efortul fizic favorizează recalcifierea osului), asigurarea unui nivel optim de calciu și vitamina D prin alimentație și suplimente alimentare, oprirea fumatului, efectuarea screening-ului DEXA la femei cu vârsta peste 60 de ani, respectiv la bărbați peste 70 de ani”, concluzionează Dr. Mihai Negrușoiu – Medic primar Ortopedie și Traumatologie în cadrul Grupului Medical Nord-Provita.
