Asociația Medicală Americană (AMA) a adoptat o nouă politică care încurajează medicii să folosească IMC (indicele de masă corporală) împreună cu alte metode valide atunci când evaluează pacienții pentru supraponderabilitate sau obezitate.
Indicele de masă corporală este un indicator oficial de calculare a greutății corporale ideale, pentru o înălțime dată.
Pentru a pune diagnosticul corect de obezitate, AMA recomandă ca medicii să utilizeze, pe lângă IMC, și măsurători ale grăsimii viscerale, indicele de adipozitate corporală, compoziția corporală, masa relativă a grăsimii, circumferința taliei și factorii genetici sau metabolici.
Această politică face parte din raportul Consiliului pentru știință și sănătate publicat de AMA, care a analizat limitele și potențialele riscuri ale utilizării pe scară largă doar a IMC-ului ca instrument de diagnosticare pentru obezitate.
Potrivit raportului, sistemul de clasificare BMI este înșelător în ceea ce privește efectele masei de grăsime corporală asupra ratelor de mortalitate. Deși este ușor de utilizat și ieftin, IMC-ul nu face diferența între masa slabă și masa de grăsime corporală. De asemenea, acesta nu ia în considerare localizarea grăsimii corporale.
Potrivit raportului, alți factori precum sexul, vârsta și stilul de viață pot afecta în mod semnificativ interpretarea datelor IMC.
“Există numeroase îngrijorări cu privire la modul în care IMC a fost folosit pentru a măsura grăsimea corporală și a diagnostica obezitatea, însă unii medici consideră că este o măsură utilă în anumite scenarii. Este important ca medicii să înțeleagă beneficiile și limitările utilizării IMC-ului în mediul clinic pentru a determina cea mai bună îngrijire pentru pacienții lor”, a declarat Jack Resneck Jr., MD, fost președinte al AMA.
Material preluat și tradus de pe Healio.com.
