Monitoarele continue de glucoză (CGM) sunt tehnologii purtabile care urmăresc glicemia în timp real și ajută pacienții cu diabet zaharat de tip 2 să își îmbunătățească controlul glicemiei. În 2024, Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA a aprobat CGM-urile fără prescripție medicală pentru persoanele cu și fără diabet, dar există o înțelegere limitată a modului de interpretare a valorilor CGM la persoanele care nu au diabet.

Cercetătorii de la Massachusetts General Brigham au analizat datele CGM de la persoane cu diabet zaharat, prediabet și control glicemic normal, descoperind că, deși valorile CGM la pacienții cu diabet zaharat s-au corelat cu hemoglobina A1c (HbA1c), standardul de aur pentru evaluarea controlului mediu al glicemiei, această relație s-a slăbit la cei cu prediabet și a dispărut la cei fără diabet. Constatările sunt publicate în Diabetes Technology and Therapeutics.

„Studiul nostru reafirmă faptul că valorile monitorizărilor continue (CGM) sunt instrumente excelente pentru persoanele cu diabet, dar cifrele lor nu reflectă testul standard HbA1c pentru persoanele cu prediabet sau glicemie normală. În special pentru cei fără diabet, datele CGM nu înlocuiesc HbA1c, care evaluează cât de bine controlează organismul glicemia pe parcursul mai multor luni,” a spus Dr. Jorge A. Rodriguez, autor corespondent al Departamentului de Medicină al Universității General Brigham din Massachusetts și al Diviziei de Medicină Internă Generală și Asistență Medicală Primară de la Spitalul Brigham.

Autorii au analizat date de la 972 de adulți cu vârsta de 40 de ani și peste, cu și fără diabet, care participă la programul finanțat de guvernul federal, Artificial Intelligence/Machine Learning Consortium to Advance Health Equality and Researcher Diversity (AIM-AHEAD). Începând cu 2022, participanții la studiu au fost înscriși la Universitatea din Alabama, Universitatea din California, San Diego și Universitatea din Washington și au purtat un Dexcom G6, un dispozitiv care măsura glicemia la fiecare cinci minute, timp de până la 10 zile.

Cercetătorii de la Mass General Brigham au examinat relația dintre HbA1c, care a fost măsurată la începutul studiului și opt indicatori CGM diferiți, cum ar fi glicemia medie, timpul petrecut într-un interval sănătos și măsurile de variabilitate a glicemiei. La persoanele cu diabet zaharat de tip 2, indicatorii CGM – în special glicemia medie – au fost strâns aliniați cu măsurarea standard de aur a HbA1c. Această corelație a fost mai slabă la cei cu prediabet. La cei cu glicemie normală, indicatorii CGM nu au avut nicio legătură cu HbA1c. Aceste tipare au rămas atunci când cercetătorii au luat în considerare factori precum indicele de masă corporală.

Autorii notează că este logic ca indicatorii CGM să reflecte cel mai fiabil controlul pe termen lung al glicemiei la persoanele cu diabet, având în vedere că CGM-urile au fost inițial concepute pentru această populație. La persoanele fără diabet, fluctuațiile pe termen scurt ale glicemiei, care apar în mod natural în timpul meselor și al activității fizice, probabil că nu sunt susținute suficient de mult timp pentru a afecta HbA1c, dar pot oferi informații în timp real despre modul în care stilul de viață și medicamentele influențează variabilitatea glicemiei.

Cercetătorii subliniază faptul că persoanele cu prediabet sau glicemie normală, precum și medicii lor, ar trebui să fie atenți la tragerea concluziilor pe baza datelor CGM. Studiile pe termen lung ar putea descoperi dacă datele CGM pot ajuta la identificarea subpopulațiilor de persoane cu HbA1c normală care pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta diabet. Cercetătorii subliniază, de asemenea, importanța activității continue în domeniul echității în sănătatea digitală, pentru a se asigura că inovația în prevenirea diabetului este accesibilă celor care au cea mai mare nevoie de ea.

„Ca medic, este important pentru mine să pot consilia toți pacienții care ar putea folosi din ce în ce mai mult aceste monitoare. La cei fără diabet, monitorizările de monitorizare continuă (CGM) pot fi utile ca instrumente de «biofeedback» comportamental care pot oferi informații despre modul în care alimentele și activitatea fizică influențează nivelurile de zahăr din sânge în timp real, dar acestea nu reflectă în mod direct controlul zahărului din sânge pe termen lung”, a spus Rodriguez.

 

Sursa material: News-medical.net