Metformina este un medicament antidiabetic care face parte din clasa de medicamente denumite biguanide și care se administrează pe cale orală. Este un medicament de prima instanță pentru tratamentul diabetului de tip 2.
Metformina este contraindicat în boli cronice severe (insuficiență hepatică, renală și cardiacă) sau complicații acute ale diabetului (cetoacidoză și stare hiperosmolară).
Acest medicament este considerat de toate ghidurile internaționale tratamentul de primă linie în diabetul zaharat de tip 2 (T2DM) alături de terapia nutrițională. Este unul dintre cele mai importante medicamente prescrise la nivel mondial.
Metformina este, de asemenea, prescrisă pentru alte boli, cum ar fi sindromul ovarelor polichistice sau prediabet (toleranță la glucoză / hiperglicemie). Studii recente au arătat rezultate pozitive privind utilizarea metforminei pentru afecțiuni cardiovasculare sau neuroprotectoare. Există și lucrări științifice care sugerează un efect antitumoral sau antiaging al metforminei.
Având o eficiență atât de excelentă în practică, prezicând astfel durabilitatea acesteia pe piața farmaceutică, cercetările sunt orientate spre caracterizarea acțiunii metforminei asupra genelor de bacterii din intestin. Modificarea compoziției microbiotei prin pre- și probiotice ar putea îmbunătăți acțiunea metforminei.
În acest studiu, sunt analizate indicațiile, contraindicațiile și reacțiile adverse la medicamente (ADR) ale metforminei. Cele mai semnificative reacții adverse la metformină sunt acidoza lactică, alergiile, hipoglicemia, deficitul de vitamina B12, gustul alterat și intoleranța gastrointestinală.
ISTORICUL MEDICAMENTULUI
Metformina sau dimetil biguanida își are originea în medicina tradițională pe bază de plante, (Galega officinalis) plantă bogată în guanidină. S-a dovedit că guanidina are capacitatea de a scădea glicemia și a fost utilizată ca tratament antidiabetic încă din anii 1920-1930. Administrarea sa a fost întreruptă din cauza dovezilor că poate fi toxică.
Medicamentul a fost evaluat din nou între anii 1940 și 1950, când Jean Sterne a observat valori scăzute ale glicemiei la pacienții care au fost tratați cu metformină pentru gripă.
De atunci, clasa de medicamente numite biguanide a primit multă atenție, în special buformina și fenformina începând cu anii ’70 și metformina după anii ’90.
Clasa de medicamente denumite biguadine, are o istorie de peste 60 de ani de utilizare cu efecte pozitive, deși au fost notate și efecte adverse, fiind considerate cele mai prescrise antidiabetice orale în practica clinică.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, o reacție adversă la un medicament (ADR) este „un răspuns la un medicament care este nociv și care apare la doze utilizate în mod normal la om pentru profilaxia, diagnosticul sau terapia unei boli sau modificarea funcției fiziologice.”
Un efect secundar este considerat a fi reacția care apare în plus față de acțiunea terapeutică a unui medicament. Contraindicațiile prezintă afecțiunile sau situațiile în cazul cărora nu este recomandată administrarea medicamentului.
INDICAȚII TERAPEUTICE
Diabetul zaharat tip 2 (T2DM)
Tratamentul cu metformină, dar și un regim de viață sănătos, este considerat ca fiind tratamentul de primă linie la adulții cu T2DM pentru a îmbunătăți controlul glicemic.
Poate fi utilizat ca monoterapie sau combinată cu agonist al receptorului peptid-1 (GLP-1 RA), inhibitor co-transportor de sodiu-glucoză (SGLT2i), inhibitor de dipeptidil peptidază-4 (DPP4-I), tiazolidinioneză (TZD), sulfonilurea (SU) și insulină.
Terapia cu metformină trebuie continuată atât timp cât este bine tolerată și nu este contraindicată. Toți ceilalți agenți, inclusiv insulina, trebuie adăugați la tratamentul cu metformină.
Prediabetul
Metformina poate fi utilizată și pentru a preveni apariția diabetului zaharat de tip 2.
Deși și alte medicamente antidiabetice au fost folosie în studiile clinice pentru tratarea sau prevenire diabetului de tip 2 (acarboză, orlistat sau rosiglitazonă), se pare că metformina s-a dovedit a fi cea mai eficientă. Majoritate a ghidurilor internaționale recomandă utilizarea metforminei în prediabet. Poate fi utilizat la pacienții cu prediabet: toleranță la glucoză deteriorată (2h post-sarcină glucoză 140–199 mg/dL), hiperglicemie (100–125 mg/dl) sau A1C 5,7 –6,4%.
Metformin pare să aibă un avantaj atunci când este utilizat la pacienții cu vârsta <60 ani și cu IMC> 35 kg/m2 sau la femei cu diabet zaharat gestational anterior.
Diabetul zaharat tip 1 (T1DM)
Metformina este uneori utilizată în tratamentul diabetului zaharat de tip 1 pentru a limita necesarul de doză de insulină.
Asociația Americană pentru Diabet zaharat susține că adăugarea de metformină duce la reducerea greutății corporale și poate îmbunătăți nivelul lipidelor, dar nu și HbA1c.
Studiul REMOVAL sugerează că metformina ar putea reduce și progresia aterosclerozei, sugerând astfel îmbunătățirea gestionării riscului de AVC în diabetul de tip 1.
Diabetul zaharat gestațional (GDM)
Modificarea stilului de viață este terapia de primă linie pentru GDM. În cazul în care țintele glicemice nu sunt atinse, atunci tratamentul cu insulină este necesar pentru scăderea glicemiei. Metformina poate fi utilizată ca și tratament atunci când pacientul nu poate lua sau nu răspunde la insulină.
Unele studii randomizate controlate dovedesc eficacitatea limitată a metforminei în timpul sarcinii. Terapia cu metformină este asociată cu un risc mai mic de hipoglicemie neonatală și cu o creștere în greutate maternă mai mică decât insulina. Metformin poate crește ușor riscul de naștere prematură și poate trece prin placentă. Astfel, se recomandă ca metformina să nu fie utilizată ca tratament de primă linie în diabetul gestational.
Sindromul ovarelor polichistice (PCOS)
Pacienții cu PCOS suferă de rezistență la insulină și hiperinsulinemie.
Metformin a fost utilizat pentru tratamentul PCOS pentru tratarea anomaliilor metabolice ale PCOS. O meta-analiză recentă a demonstrat că metformina ar putea scădea nivelul de testosteron și insulină la femeile cu PCOS.
Efectul antitumoral sau anti-îmbătrânire al metforminei
Câteva studii, făcute pe șoareci, au arătat o durată de viață crescută atunci când se utilizează metformin (4-6% la diferite rase de șoareci, iar durata de viață maximă a crescut cu 1 lună de la tratamentul cu metformin).
În Marea Britanie, utilizarea metforminei a scăzut riscul de boli cardiovasculare, incidența cancerului și mortalitatea generală, comparativ cu alte medicamente antidiabetice.
Studiile epidemiologice au raportat un rezultat pozitiv al metforminei privind tumorile ovariene, mamare, de prostată sau colorectale, care îmbunătățesc efectul antitumoral al metforminei. Mai mult, studiile demonstrează o incidență redusă a mai multor cancere gastroenterologice și o reducere a mortalității prin cancer când se utilizează metformină.
Efecte cardiovasculare sau neuroprotectoare
UKPDS (United Kingdom Prospective Diabetes Study) a fost primul studiu care a demonstrat beneficiile cardiovasculare ale metforminei. Riscul de mortalitate și infarct miocardic acut a fost redus semnificativ la pacienții supraponderali cu T2DM. Urmărirea post-intervențională de 10 ani a grupului de studiu supraviețuitori a relevat faptul că tratamentul cu metformină a avut un beneficiu pe termen lung asupra riscului cardiovascular.
Efectele protectoare cardiovasculare ale metforminei ar putea fi explicate prin nivelul redus de colesterol LDL, limitarea creșterii în greutate și îmbunătățirea stresului oxidativ, răspunsul inflamator dar și funcția celulelor endoteliale.
S-a raportat că pacienții tratați cu metformină au un risc mai mic de demență decât cei tratați cu alte medicamente pentru diabet. Metformin are un efect mai bun de protecție asupra funcțiilor de învățare, memorie/atenție și funcții executive decât alte tratamente diabetice.
Creștere în greutate indusă de antipsihotice
Rezultatele meta-analizelor RCT (în principal la pacienții cu schizofrenie și tulburare schizoafectivă) susțin utilizarea metforminei pentru pierderea în greutate, prevenind creșterea în greutate asociată cu antipsihoticele de a doua generație la pacienții adulți.
Metformina poate fi recomandată ca o opțiune de a doua linie după strategiile non-farmacologice pentru gestionarea creșterii în greutate la pacienții cu tulburări de dispoziție și este recunoscută ca fiind adesea folosită ca strategie de prevenție pentru creșterea în greutate indusă de antipsihotice.
