Markeri ce pot preveni apariția complicaţiilor oculare ale diabetului

Într-un studiu prospectiv de cohortă observațională, cercetătorii au făcut o evaluare a ochilor de la 172 de pacienți cu diabet zaharat de tip 2 și retinopatie diabetică neproliferativă ușoară, pentru a reuși să detecteze cauzele apariției complicațiilor ce pot amenința vederea pacienților cu diabet zaharat.

Pacienții au fost urmăriți timp de 5 ani sau până la dezvoltarea edemului macular cu implicare centrală (CIME), a edemului macular semnificativ clinic (CSME) sau a retinopatiei diabetice proliferative (PDR).

Potrivit rezultatelor studiului, 8% dintre ochi au dezvoltat CSME, 6% au dezvoltat CIME și 2% au dezvoltat PDR, iar un ochi dezvoltând atât CSME, cât și PDR.

Cei care au dezvoltat CSME sau PDR au fost pacienți tineri (P < 0,001) și au avut un indice de masa corporală (IMC) mai mic (P = 0,040), valori mai mari ale HbA1c (P = 0,030) și LDL mai mare (P = 0,041). Tensiunea arterială sistolică a fost mai mică la pacienții care au dezvoltat CIME (P = 0,044).

„Markerii de risc ocular (MAT, CRT și GCL + grosime IPL) sunt buni predictori ai dezvoltării CSME cu un AUC de 0,87. Pentru CIME, valoarea predictivă a markerilor oculari este chiar mai mare cu o ASC de 0,97. Când luăm în considerare CIME, CSME și PDR, markerii de risc ocular rămân determinanți”, au sublinitat aurtorii studiului.

S-a stabilit că dezvoltarea de CSME, CIME și PDR este asociată cu markerii MAT, CRT și grosimea stratului de celule ganglionare-stratul plexiform interior (GCL + IPL). Autorii studiului au remarcat că acești markeri de detectare a riscului ocular sunt mai eficienți decât markerii sistemici ai metabolismului în prezicerea dezvoltării complicațiilor.

Pe parcursul studiului de 5 ani, cercetătorii au descoperit că monitorizarea atentă a MAT, a grosimii centrale a retinei de bază și a grosimii stratului de celule ganglionare din stratul plexiform interior este un factor important în prezicerea dacă pacienții vor dezvolta o formă de edem macular. În mod interesant, acești factori devin și mai importanți la pacienții mai tineri și la cei cu IMC mai mic.

Deși aceste rezultate obținute nu sunt pregătite pentru aplicare clinică largă, datele demonstrează că, în comparație cu markerii sistemici tradiționali, markerii de risc ocular au un rol important în prezicerea complicațiilor la pacienții cu diabet.

Material preluat și tradus de pe Healio.com.