Material scris de Maria Martac, biolog, consultant în nutriție și Health Coach în cadrul Clinicii DigestMed pentru platforma Despreobezitate.ro.

Postul intermitent nu este o noutate a zilelor noastre. El este o versiune a postului alimentar străvechi dar repartizat pe anumite intervale orare.

Beneficiile postului (inclusiv ale celui negru) au fost afirmate încă din antichitate iar versiuni ale postului intermitent există în aproape toate religiile (postul negru, postul de ziua a 7 a, Ramadanul etc.).

Postul intermitent poate fi:

  • Situația în care sărim peste micul dejun și luăm prima masă a zilei la prânz, astfel avem prânz, cină și eventual o gustare;
  • Atunci când alegem să avem ultima masă devreme, în cursul după-amiezii, de exemplu la ora 17.00, ceea ce, cu un mic dejun la ora 09, avem un interval de 8 ore pentru mese și 16 ore post;
  • Somnul în sine e o perioadă de post alimentar, un somn de 8 ore completat cu un repaus alimentar de 4 ore (2 ore înainte de somn și 2 ore după) rezultă, involuntar, un post intermitent de 12 ore;
  • Alimentația o zi Da una Nu, este un alt tip de post intermitent;
  • Postul negru în ziua de vineri și/sau miercuri;
  • Sau mâncatul în anumite intervale de timp cu 14/16/18 ore de repaus alimentar.

Principiul de bază al postului intermitent este lipsa mâncării timp de minim 12 ore. În acest răstimp au loc mai multe procese metabolice:

  1. În prima parte, au loc procesele de absorbție si digestie a alimentelor (2-4 ore) funcție de tipul alimentelor consumate.
  2. Urmează intrarea în starea de post. În funcție de compoziția ultimei mese si de durata până la următoarea masă, se instalează faza de înfometare, cea mai importantă a postului În cursul ei, undeva în medie între orele 12-14 de la ultima masă, are loc o comutare a metabolismului energetic, o schimbare a tipului de  combustibil folosit de către organism.

După cum bine știm, organismul nostru are două variante de combustibil pe care le folosește în obținerea energiei, carbohidrații (glucoza) si lipidele (acizii grași și glicerol). De departe preferata fiind glucoza.

  • Dupa epuizarea glucozei din sânge, organismul consumă rezerva de glicogen din ficat și, ulterior, începe să ardă din rezerva de grăsime, astfel se face trecea de la glucoză la cetone. Aceasta este faza cu cele mai spectaculoase transformări metabolice, fază care reține atenția deopotrivă a cercetătorilor și a tuturor persoanelor preocupate de nutriție.

Beneficiile postului intermitent

Pe seama postului s-au pus diverse beneficii metabolice, inclusiv tratări de afecțiuni sau ameliorare de simptome ale unor boli. Ținut corect, (și doar de către persoane care au voie) oricare tip de post poate fi benefic pentru organism pentru că, în definitiv, vorbim despre o  restricție calorica si o foarte atentă planificare a meselor. Ceea ce este foarte bine pentru majoritatea persoanelor care mănâncă mai mult sau mai puțin haotic.

În cercetările observaționale ale pacienților care au ținut post intermitent o perioadă mai lungă de timp, s-au constatat ameliorări ale următorilor parametri:

  • scăderea în  greutate, reducerea indicelui de masă corporală (BMI), reducerea cantității de țesut adipos;
  • îmbunătățirea valorilor  metabolismului glucidic: glicemie, insulină, HbA1c;
  • scăderi ai parametrilor notabili ai metabolismului lipidic: scădere LDL, colesterol, scădere trigliceride;
  • Scăderea și stabilizarea valorilor tensiunii arterial.

De asemenea, beneficiile restricţiei calorice influențează pozitiv longevitate și imunitatea, îmbunătățește funcționarea sistemelor de organe (osteoarticular, digestiv, cardiovascular), în concluzie determinând o îmbunătățire a calității vieții.

Avantajele postului intermitent:

În practică, am constat, că postul intermitent, spre deosebire de o dietă oarecare, este mai motivant.  Din acest motiv disciplinarea programului de mese este de tipul autoimpunere aceasta determină eliminarea mai ușoară a unor gustări de tipul ciugulelilor.

De asemenea, postul intermitent este o formă de orar ordonat, iar sistematizarea orarelor e deja dovedită a fi un avantaj nutrițional, metabolic. În plus, am observat o planificare a cumpărăturilor pe un termen mai lung, pe mai multe zile, cu mai puține situații în care mâncăm ce ne pică în mână.

Dezavantaje

Din păcate, doar respectarea unui interval orar de abstinență nu este suficient pentru a slăbi în mod considerabil. Dacă în fereastra pentru mese nu suntem atenți la cantitatea și calitatea mâncărurilor rezultatele vor întârzia să apară.

De asemenea, există situații medicale, de exemplu în gastrite sau diabet tip 1, la care acest timp de orar alimentar este posibil să aibă consecințe neplăcute.

Personal susțin ideea de post, religios sau intermitent, cu obligativitatea clară a disciplinei alimentare în fereastra pentru mese. Este suficientă o masă îmbelșugată care să anuleze tot efortul din ultimele 12 ore de abstinență.

Nu recomand în mod special niciun tip de orar alimentar pentru că fiecare persoană are propriul său program, bio-ritm etc. Ceea ce recomand în toate situațiile este lipsa cu desăvârșire a ciugulelilor dintre mese. Indiferent că avem un interval de 3 – 6 sau 12 ore între mese, interval pe care ni le-am asumat, nu este loc de ciuguleli. ZERO. Putem să bem apă, să mergem pe jos, să citim, să ne găsim un hobby, altul decât ronțăiala.

În sens strict, Postul intermitent este doar un program al meselor cu o pauza mare între doua dintre acestea. Pentru a fi eficient, în ceea ce privește scăderea în greutate, este foarte importantă compoziția meselor, hidratarea de pe tot timpul zilei, odihna și activitatea fizică.

Pentru că orice formă de planificare a meselor este salutabilă, susțin inițiativele de acest gen.