Material scris pentru platforma specializată DespreObezitate.ro de Dr. Oana Pop, Medic specialist diabet zaharat, nutriție și boli metabolice – Hyperclinica Medlife Oradea.

Dislipidemia sau hipercolesterolemia, reprezintă creșterea colesterolului plasmatic sau trigliceridelor, sau a ambelor și scăderea nivelului de HDL , care contribuie la apariția ateroseclerozei.

Cauzele apariției hipercolesterolemiei pot fi primare – genetice – sau secundare. Diagnosticul de certitudine se realizează pe baza determinării nivelelor plasmatice ale colesterolului total, trigliceride și lipoproteine individuale. Tratamentul constă în modificarea stilului alimentar, activitate fizică și terapie specifică care scade lipidele din sânge.

Clasificare. Etiologie.

Din punct de vedere a clasificării, hipercolesterolemiile au fost clasificate tradițional în funcție de creșterea lipidelor și lipoproteinelor – conform fenotipului Fredrickson -.

O altă clasificare, mai practică și mai concisă, clasifică hipercolesterolemiile în primare și secundare, fiind caracterizate prin creșterea doar de colesterol – hipercolesterolemie pură sau izolată – , creșteri doar de trigliceride – hipertrigliceridemie pură sau izolată – sau creșteri atât de colesterol cât și de trigliceride – hiperlipidemii mixte sau combinate -.

Acest sistem de clasificare nu ține cont de anomaliile lipoproteinelor – de exemplu HDL scăzut sau LDL crescut – , care pot contribui la apariția bolii în pofida nivelelor normale de colesterol și trigliceride.

Cauzele principale sunt mutațiile genetice, care pot fi unice sau multiple, care de cele mai multe ori conduc la supraproducția sau eliminarea deficitară de trigliceride și colesterol LDL, sau la o supraproducție sau eliminare excesivă de HDL.

O boală primară lipidică este suspicionată atunci când un pacient are semne fizice de dislipidemie, precum xantelasme, arc cornean, xantoame, dar și boală aterosclerotică cu debut prematur < 60 ani, istoric familial de boală aterosclerotică sau colesterol seric > 240 mg/dl.

Cele mai frecvente cazuri de hipercolesterolemie sunt cele secundare, care survin la majoritatea adulților. În acest context, cauza secundară în țările dezvoltate este stilul de viață sedentar cu un aport dietetic excesiv de grăsimi saturate, colesterol sau acizi grași de tip trans. Acești acizi grași sunt acizi grași polinesaturați care sunt folosiți de regulă în multe alimente prelucrate, fiind la fel de aterogenici precum grăsimile saturate.

Alte cauze secundare frecvente sunt diabetul zaharat, abuzul de alcool, insuficiența renală cronică, hipotiroidismul, ciroza biliară primară și alte boli colestatice hepatice, precum și unele medicamente, gen tiazidicele, beta blocante, retinozi, glucocorticoizi etc.

Trebuie subliniat că diabetul reprezintă o cauză secundară deosebit de importantă deoarece pacienții tind să aibă o combinație aterogenă de trigliceride mari, fracțiuni crescute de LDL și HDL scăzut, diagnosticul poate fi de dislipidemie diabetică, hiperapoB hipertrigliceridemic. Riscul cel mai crescut este în cazul pacienților cu diabet zaharat tip 2. Această combinație poate fi consecința obezității și/sau controlului prost al diabetului, ceea ce poate duce la creșterea AGL circulanți, ceea ce conduce la o producție hepatică crescută de VLDL. Această dislipidemie diabetică este adesea exagerbată de aportul caloric crescut și de inactivitatea fizică, tipice stilului de viață al unor pacienți cu diabet zaharat tip 2. Femeile cu diabet pot avea risc deosebit de mare de boală cardiacă din cauza acestei forme.

Semne. Simptome.

În mod normal, dislipidemia este o afecțiune care nu determină simptome, dar poate conduce la o boală vasculară simptomatică, inclusiv boala arterelor coronare și boala arterelor periferice.

Valori foarte crescute ale trigliceridelor, pot duce la pancreatită acută.

Nivelele crescute de LDL pot conduce la xantelasme palpebrale, arc cornean și xantoame tendinoase în regiunea achileană, a cotului și a genunchilor, precum și deasupra articulațiilor metacarpofalangiene.

Persoanele care prezintă trigliceride crescute pot avea xantoame eruptive la nivelul trunchiului, spatelui, coatelor, feselor, genunchilor, membrelor superioare și inferioare.

O hipertrigliceridemie severă poate duce la un aspect alb cremos al arterelor și venelor retiniene. Nivele extrem de crescute ale lipidelor dau și ele un aspect lactescent plasmei.

Diagnostic

Dislipidemia se diagnostichează prin determinarea profilului lipidic – colesterol total, trigliceride, LDL și HDL, precum și VLDL.

Dislipidemia trebuie suspicionată atunci când:

  • Există semne de dislipidemie, precum xantoamele, caracteristice hipercolesterolemiei familiale;
  • Boală aterosclerotică prematură – la bărbat >55 ani, femeie <60 ani;
  • Colesterol total peste 190 mg/dl
  • Screeningul trebuie obligatoriu realizat când există factori de risc aterosclerotic:
  • Diabet zaharat
  • Hipertensiune arterială
  • Fumat
  • Obezitate

Prognostic și tratament

Prognosticul variază în funcție de profilul lipidic dar și de factorii cardiovasculari.

Indicația principală în tratamentul hipercolesterolemiei este prevenția bolii aterosclerotice cardiovasculare care include sindrom coronarian acut, atac vascular cerebral, atac ischemic tranzitor, boală arterială periferică.

Principiile de bază ale prevenției sunt:

  • Modificarea completă a stilului de viață = alimentație, mișcare, igiena somnului
  • Tratamentul LDL –ului care se poate realiza prin statine, ezetimib etc
  • Tratamentul trigliceridelor crescute se realizează prin intermediul fibraților sau/și acizi omega 3

Tratamentul este indicat la toți pacienții care suferă de o boala cardiovasculară:

– prevenție secundară – dar și la unii care nu suferă de această boală

– prevenție primară

Trebuie subliniat că tratamentul este obligatoriu să includă întotdeauna și tratarea hipertensiunii și diabetului, oprirea fumatului și la cei care au risc crescut de a dezvolta un infarct miocardiac se administrează aspirina.

Profilul lipidic trebuie monitorizat periodic după începerea tratamentulului. Nu există date care să precizeze exact la ce interval se pot realiza aceste măsurători, rămâne la latitudinea și competența clinică a medicului curant. Statinele pot să crească transaminazele astfel încât se recomandă a se realiza testarea transaminazelor la un interval de câteva săptămâni – luni apoi anual. Terapia cu statine poate fi continuată și când sunt crescute transaminazele, excepție fac transaminazele crescute peste 3 ori limita normală. Nivelele enzimelor musculare nu este necesar a fi verificate regulat decât dacă pacientul nu face mialgie sau prezintă alte simptome musculare.

Bibliografie

1. Manualul Merck – edita a XVIII – Dislipidemia – pg 1297-1309

2. Dyslipidemia ( Hyperlipidemia ) by Michael H. Davidson MD, University of Chicago Medicine; Vishnu Priya Pulipati , MD , The University of Chicago Medicine