Cauza numărul 1 în lume a insuficienței renale este nefropatia diabetică – o boală de rinichi care apare în diabetul zaharat. Aproape o treime din persoanele cu diabet zaharat dezvoltă nefropatie.

Nefropatia diabetică este un sindrom clinic caracterizat prin următoarele:

  • Albuminurie persistentă (> 300 mg / zi sau> 200 μg / min). Dacă se constată o microalbuninurie constantă (> 300 mg Albumina/24 h Urina), evoluția afecțiunii într-o boală renală poate fi doar încetinită cu medicamente, însă vindecarea nu mai este posibilă.
  • Declin progresiv al ratei de filtrare glomerulară (GFR)
  • Tensiunea arterială crescută

Proteinuria a fost recunoscută pentru prima dată în diabetul zaharat la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În anii 1930, Kimmelstiel și Wilson au descris leziunile clasice ale glomerulosclerozei nodulare în diabetul zaharat asociate cu proteinurie și hipertensiune. Până în anii 1950, boala renală cronică a fost recunoscută în mod clar ca o complicație obișnuită a diabetului, 50% dintre pacienții cu diabet zaharat de peste 20 de ani având această complicație.

În prezent, nefropatia diabetică este principala cauză a bolilor cronice de rinichi, fiind una dintre cele mai semnificative complicații pe termen lung în ceea ce privește morbiditatea și mortalitatea pentru pacienții cu diabet. Spre exemplu, în Statele Unite ale Americii, diabetul este responsabil pentru 30-40% din totalul cazurile de boală renală cronică în stadiu final.

Nefropatia diabetică este luată în considerare după examenul de urină și screeningul pentru microalbuminurie în cadrul diabetului. Studiile sugerează că tratamentul precoce întârzie sau previne apariția nefropatiei diabetice sau a bolilor renale diabetice. Acest lucru a fost demonstrat în mod constant atât în ​​diabetul zaharat de tip 1, cât și în cel de tip 2.

Vizitele medicale regulate sunt esențiale în gestionarea cu succes a nefropatiei diabetice. Recent, s-a acordat atenție cazurilor atipice de nefropatie diabetică și s-a remarcat faptul că microalbuminuria nu este întotdeauna predictivă pentru nefropatia diabetică. Cu toate acestea, majoritatea cazurilor de nefropatie diabetică prezintă proteinurie, care se agravează pe măsură ce boala progresează și devine asociată cu hipertensiunea arterială.

 

Simptome

Nefropatia diabetică trebuie luată în considerare la pacienții cu diabet zaharat sau cu următoarele simptome:

  • aspect spumos al urinei
  • retinopatia diabetică
  • picioare și glezne umflate – dacă este prezent sindrom nefrotic
  • oboseală permanentă
  • prezintă alte boli asociate: boala arterială periferică ocluzivă, hipertensiunea arterială sau boala coronariană

 

Teste recomandate în cazul nefropatiei diabetice pentru verificarea funcției renale

Colectarea probei de urină din 24 de ore pentru analize biochimice (uree, creatinină și proteine) este extrem de importantă pentru analiza pierderilor de proteine ​​și estimarea GFR.

Testele de sânge, inclusiv calcularea GFR, sunt utile în monitorizarea progresiei bolii renale și în evaluarea stadiului acesteia.

Ecografia renală este o metodă de testare pentru identificarea celor mai comune afecțiuni ale rinichilor și este recomandată ca procedura cea mai frecvent utilizată și recomandată în diagnosticul bolilor renale. Aceasta este efectuată pentru a observa dimeniunile rinichilor.

 

Tratament

Controlul anumitor factori este esențial  în îngrijirea medicală a pacienților cu nefropatie diabetică. Acesta include:

  • controlul glicemic
  • gestionarea hipertensiunii
  • reducerea consumului de sare

Controlul glicemic la pacienții cu diabet zaharat care au boli de rinichi include următoarele:

  • Inhibitori de dipeptidil peptidază (DPP-4)
  • Inhibitori de alfaglucozidază
  • Inhibitorii cotransportorului sodiu-glucoză de tip 2 (SGLT2) etc.

 

Articol preluat și tradus de pe emedicine.medscape.com