Persoanele cu diabet de tip 1, în special cele cu un control glicemic slab, prezintă un risc semnificativ mai crescut de boli cardiovasculare. La persoanele cu diabet zaharat tip 1, mulți dintre factorii de risc pentru bolile cardiovasculare nu corespund factorilor de risc cunoscuți asociați diabetului de tip 2.
Dr. Myra Lipes, cercetător la Secția pentru Imunobiologie, din cadrul Centrului de Diabet Joslin- Harvard Medical School, lucrează de mai bine de un deceniu pentru a înțelege exact ce duce la un astfel de risc crescut de boli cardiovasculare la pacienții cu diabet de tip 1, și ce poate fi făcut în acest sens.
„Insuficiența cardiacă, în special, a fost recent recunoscută ca o complicație importantă de tipul 1, care arată un risc crescut de zece ori de insuficiență cardiacă la persoanele cu un control glicemic slab”, spune Dr. Lipes. În plus, există o rată mai mare de fatalitate în cazurile de diabet tip 1 decât în diabetul de tip 2, ceea ce sugerează că diferite mecanisme de insuficienţă cardiacă ar putea fi implicate in diabetul de tip 1. Având în vedere cât de periculoasă este insuficiența cardiace în diabetul de tip 1, identificarea precoce a pacienților cu risc crescut este deosebit de importantă.
Noi cercetări ale laboratorului lui Dr. Lipes arată că la persoanele cu diabet zaharat de tip 1, care nu suferă de o boală cardiovasculară cunoscută, prezența anticorpilor împotriva proteinelor musculare cardiace a fost asociată cu rezonanța magnetică cardiacă (CMR). Acest aspect evidenţiază un volum crescut al ventriculului stâng ( camera principală de pompare a inimii), creșterea masei musculare și reducerea funcției de pompare (fracția de ejecție), caracteristici care sunt asociate cu un risc mai mare de eșec.
Anticorpii sunt produși în mod normal de sistemul imunitar și circulă în sânge, jucând un rol important în apărarea organismului împotriva infecției. La persoanele cu predicție autoimună, organismul își identifică greșit propriile proteine ca amenințări și atacuri. Acest lucru se întâmplă în diabetul de tip 1, sistemul imunitar consideră că celulele beta pancreatice sunt invadatoare și le distruge. În aceste situații, anticorpii se numesc autoanticorpi. Deci, poate nu este prea surprinzător faptul că această complicație a diabetului de tip 1 implică și un răspuns imun defect la nivelul celulelor musculare cardiace.
Studiile anterioare realizate de Dr. Lipes pe şoareci, au arătat că șoarecii cu diabet de tip 1 au dezvoltat cardiomiopatie dilatată (mușchi cardiac slăbit) și insuficiență cardiacă timpurie, asociată cu prezența autoanticorpilor îndreptați împotriva proteinelor musculare cardiace. Grupul ei a arătat, de asemenea, că un control glicemic slab la pacienții cu diabet de tip 1, dar nu și la cei cu diabet de tip 2, a fost asociat cu autoimunitate cardiacă. O constatare neașteptată a fost nivelul similar de autoanticorpi cardiaci la pacienții cu diabet zaharat tip 1, adulți tineri și fără complicații de diabet, și o cohortă cu insuficiență cardiacă cu cardiomiopatia lui Chagas, care se crede că este cauzată de inflamația cronică a mușchiului cardiac ( “Miocardita”). Aceasta ridică posibilitatea unei disfuncții miocardice asociate autoimunului subclinic în diabetul de tip 1 “, spune Dr. Lipes.
În acest studiu, Lipes a dorit să stabilească dacă fenotipul cardiac dilatat văzut la modelele de șoarece și pacienții Chagas a fost, de asemenea, prezent la persoanele cu diabet zaharat tip 1 care aveau aceşti autoanticorpi circulanţi. Ea și echipa sa au folosit datele colectate de la participanții implicați în Studiul de urmărire a epidemiologiei și complicaţiilor post-diabet (DCCT). Studiul a implicat persoane care au avut diabet de tip 1, cu o vârstă medie de 28 de ani. Ca parte a acestui studiu, participanții și-au imaginat inima folosind CMR, tehnica imagistică noninvazivă, regulă de aur pentru evaluarea structurii și funcției inimii.
„În studiu, am măsurat autoanticorpi la proteinele musculare ale inimii, în probele de sânge prelevate de la imagistica CMR la 892 de participanți fără nicio boală cardiovasculară cunoscută”, spune Lipes. „Și apoi am examinat unde prezența anticorpilor cardiaci a fost asociată cu dovezi CMR de disfuncție miocardică”.
S-a descoperit că, deși nivelurile recente de A1c au fost similare la participanții cu și fără autoanticorpi cardiaci, prezența autoanticorpilor cardiaci a identificat pacienții cu un control glicemic mai rău în trecut, ceea ce sugerează că autoanticorpii cardiaci sunt markeri ai expunerii glicemice pe termen lung. În plus, au descoperit că scanările CMR de la persoane cu doi sau mai mulţi dintre aceşti autoanticorpi au arătat inimi dilatate. Au sortat pacienții în categorii pe baza numărului de autoanticorpi circulați, ceea ce a indicat că persoanele cu mai mulți dintre acești autoanticorpi specifici au avut modificări mai accentuate ale inimii. Aceste descoperiri nu au fost slăbite după ajustarea pentru factorii de risc cardiovasculari tradiționali, ceea ce sugerează că aceste modificări s-au datorat în primul rând autoimunității cardiace.
Știau din cercetările anterioare că inima poate avea modificări structurale și funcționale legate de problemele metabolice ale diabetului în sine; cu toate acestea, aceste relații erau relativ modeste. Acest studiu sugerează că nivelurile mai ridicate ale A1C pot declanșa un răspuns autoimun suplimentar care dăunează inimii într-un mod diferit, mai pronunțat, care duce la mărirea și funcția mai slabă, caracteristici despre care se știe că sunt asociate cu un risc ridicat de insuficiență cardiacă.
“Acest lucru indică un proces inovator care implică inima și care este legat de un control glicemic slab în diabetul de tip 1”, spune Lipes. Deoarece autoanticorpii cardiaci pot fi detectați în testul de sânge simplu, această cercetare deschide o nouă cale pentru detectarea potențialului de insuficiență cardiacă la pacienții cu diabet de tip 1.
“Avand in vedere riscul crescut al insuficientei cardiace in diabetul de tip 1, anticorpii cardiaci pot permite identificarea precoce a persoanelor cu risc mai mare de a dezvolta insuficienta cardiaca”, spune Lipes. „Și, desigur, înțelegerea cauzei care stă la baza insuficienței cardiace este importantă, deoarece ar putea duce la abordări terapeutice țintite pentru a îmbunătăți rezultatele la acești pacienți.”
Articol preluat și tradus de pe sciencedaily.com
