O nouă cercetare, condusă de anchetatorii de la Universitatea de Medicină din Viena, a arătat că un medicament folosit de mult timp pentru a gestiona diabetul de tip 2 are potențialul de a trata cancerul de prostată.
Rezultatele studiului, publicate în iScience, au descoperit că medicamentele care vizează o proteină cunoscută sub numele de receptor gamma activat de peroxizomi proliferatori (PPARγ) pot reduce probabilitatea de reapariție a cancerului de prostată la pacienții cu diabet zaharat de tip 2.
“Aceasta este o descoperire semnificativă. Pentru prima dată, avem observații clinice care arată că pacienții cu cancer de prostată, cu diabet, care au primit medicamente care vizează proteina, au rămas fără recidivă în perioada în care i-am urmărit“, a spus Lukas Kenner, profesor invitat la Universitatea Umeå și unul dintre autorii principali ai studiului.
Pentru această nouă lucrare, echipa de cercetare a explorat relația biologică și clinică dintre cancerul de prostată (PCa) și diabetul de tip 2 (T2D), despre care se știe că apar frecvent, dar a căror relație a rămas neclară. Proteina PPARγ, un factor de transcripție implicat în metabolismul lipidelor și glucozei, a primit multă atenție în cercurile de cercetare a diabetului, dar această nouă lucrare este un progres important pentru a înțelege mai bine rolul său în cancer.
Folosind o combinație de modele de laborator și date retrospective ale pacientului, echipa a examinat efectele a doi agoniști PPARγ, pioglitazonă și tesaglitazar, asupra progresiei cancerului de prostată. În laborator, cercetătorii au testat cele două medicamente folosind culturi de celule din cancerul de prostată primar și metastatic, precum și modele de șoarece. Echipa a analizat, de asemenea, retrospectiv datele din fișele clinice ale a 69 de pacienți cu cancer de prostată cu T2D tratați între 2014 și 2023 la Universitatea de Medicină din Innsbruck.
Analiza a arătat că expresia ridicată a genei PPARG a fost asociată cu cancerul de prostată mai avansat și cu rate de supraviețuire mai scăzute.
„Analiza seturilor de date ale pacienților a arătat că expresia ridicată a PPARG se corelează cu PCa avansat și rata de supraviețuire slabă”, au scris cercetătorii. „Descoperirile noastre sugerează că pioglitazona reduce proliferarea celulelor PCa și induce modificări metabolice și epiteliale, evidențiind potențialul de reutilizare a medicamentelor metabolice pentru terapia PCa.”
Acest studiu se bazează pe descoperiri anterioare care au implicat o legătură între medicamentele pentru diabet și supresia cancerului. Cercetările anterioare au arătat că medicamentul prescris în mod obișnuit pentru diabet metformin inhibă creșterea tumorii la modelele animale și reduce incidența diferitelor tipuri de cancer. Studiile anterioare au raportat, de asemenea, că expresia PPARγ crescută în țesuturile cancerului de prostată și au demonstrat efectele supresoare tumorale ale agoniștilor PPARγ în modelele preclinice.
„Aceste rezultate coroborează rapoartele anterioare, care au observat niveluri crescute de PPARγ în țesutul PCa în comparație cu țesutul benign intraepitelial”, au remarcat cercetătorii. Studiul actual consolidează aceste constatări arătând că pioglitazona induce o schimbare metabolică a celulelor canceroase de prostată care împiedică creșterea și supraviețuirea acestora.
Cercetătorii au observat că răspunsul metabolic la pioglitazonă depinde de faptul dacă cancerul este primar sau metastatic, reflectând diferențele inerente în tipurile de celule. „Aceste diferențe în metabolomul bazal al PCa primar și metastatic s-au reflectat și în modelele celulare ale studiului nostru”, au scris cercetătorii.
Deși identifică conexiunea și mecanismul care leagă T2D și PCa, oferă o cale fertilă pentru cercetări ulterioare, autorii acestui nou studiu avertizează că există încă obstacole de depășit înainte ca pioglitazona să poată fi adăugată la armamentul de tratament pentru cancerul de prostată. Ei au remarcat că abordarea retrospectivă a studiului a analizat o populație mică de pacienți și implică doar că ar putea exista un efect protector al agoniștilor PPAR la pacienții cu CaP cu diabet. Este necesară o confirmare suplimentară într-o cohortă mai mare.
În plus, au existat unele îngrijorări cu privire la siguranța pioglitazonei. Cercetările anterioare au asociat medicamentul cu un risc crescut de cancer de vezică urinară, împreună cu alte efecte adverse, ceea ce ridică un semnal roșu cu privire la potențiala utilizare pe termen lung. Există, de asemenea, îngrijorări cu privire la potențialele efecte ale medicamentului.
Următorul pas este ca cercetătorii să efectueze studii clinice mai mari, prospective, pentru a confirma efectele protectoare ale pioglitazonei la pacienții cu cancer de prostată, inclusiv la cei fără diabet. Descoperirile studiului ar putea ghida, de asemenea, dezvoltarea de noi medicamente care vizează căile metabolice specifice cancerului, fără dezavantajele asociate cu medicamentele actuale pentru diabet.
Sursa: Insideprecisionmedicine.com
