Potrivit unui studiu, adolescenții cu obezitate cărora li s-a adminsitrat semaglutidă subcutanat, săptămânal, au avut o reducere a IMC de 16,1% la 68 de săptămâni, plus modificarea stilului de viață, rezultate similare cu cele observate la adulți.

În concluziile studiului STEP TEENS de fază 3a, adolescenții cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani cu obezitate sau supraponderalitate și cel puțin o afecțiune coexistentă legată de greutate au fost repartizați aleatoriu 2:1 pentru a primi 2,4 mg de semaglutidă sau placebo pentru 68 de săptămâni. La sfârșitul studiului, 73% dintre adolescenții din grupul cu semaglutidă au avut o reducere a greutății corporale de 5% sau mai mult, comparativ cu 18% dintre cei din grupul placebo.

„Semaglutida a fost superioară în ceea ce privește modificarea procentuală a IMC de 5% la respondenți în săptămâna 68, față de cei cărora le-a fost administrat placebo. Au fost observate îmbunătățiri și în toți ceilalți parametri legați de greutate, factori de risc cardiovascular și metabolismul glucozei,” a declarat Daniel Weghuber, profesor de pediatrie la Paracelsus Medical School din Salzburg, Austria.

Studiul a avut loc în 37 de locații din mai multe țări, din octombrie 2019 până în martie 2022. Cercetătorii au înrolat 201 adolescenți cu un IMC de 95% sau mai mare, conform diagramelor de creștere specifice sexului și vârstei, sau un IMC de 85% sau mai mare, cu cel puțin o condiție coexistentă legată de greutate (62% fete; vârsta medie, 15,4 ani; rasa caucaziană). Doar un participant la studiu s-a conformat celui de-al doilea criteriu pentru supraponderalitate.

Adolescenții au intrat într-o fază de intervenție în stilul de viață de 12 săptămâni după screening. După încheierea acestei fazei, participanții au fost repartizați aleatoriu pentru a primi săptămânal semaglutidă subcutanată 2,4 mg (n = 134) sau placebo (n = 67) pentru 68 de săptămâni. După perioada de tratament au fost urmăriți  timp de 7 săptămâni, în care participanții nu au primit semaglutidă sau placebo. Terapia stilului de viață constând în consiliere nutrițională și activitate fizică pentru pierderea în greutate a fost oferită pentru ambele grupuri. Obiectivul principal a fost modificarea IMC de la valoarea inițială la 68 de săptămâni, iar obiectivul secundar a fost proporția de participanți cu o reducere de 5% sau mai mare a greutății corporale. Factorii de risc cardiometabolici au fost evaluați la momentul inițial și la 68 de săptămâni.

Descoperirile au fost publicate în The New England Journal of Medicine.

De la momentul inițial până în săptămâna 68, grupul cu semaglutidă a avut o reducere cu 16,1% a IMC, comparativ cu o creștere cu 0,6% a IMC pentru grupul placebo (P < 0,001). După perioada de urmărire de 7 săptămâni, grupul cu semaglutidă a avut încă un IMC cu 13,2% mai mic comparativ cu valoarea inițială, în timp ce creșterea IMC în grupul placebo a crescut cu 1,2%.

În săptămâna 68, 73% din grupul cu semaglutidă a avut o scădere în greutate de 5% sau mai mare față de valoarea inițială, comparativ cu 18% din grupul placebo (P < 0,001).

Grupul trata cu semaglutidă a avut o circumferință a taliei semnificativ mai mică, HbA1c pentru cei fără diabet de tip 2, colesterol total, colesterol LDL, trigliceride și alanin transaminaza comparativ cu placebo la 68 de săptămâni. Tensiunea arterială și colesterolul HDL au fost similare între cele două grupuri. Adolescenții cărora li sa administrat semaglutidă au avut îmbunătățiri ale scorului calității vieții în săptămâna 68, în comparație cu valoarea inițială, îmbunătățirea fiind determinată de un scor mai bun în domeniul confortului fizic.

Efectele adverse au fost raportate de 79% dintre participanții care au primit semaglutidă și 82% dintre participanții cărora li s-a administrat placebo. Tulburările gastrointestinale au fost raportate de 62% din membrii grupului tratați cu semaglutidă și 42% din grupul placebo. Efectele adverse au fost în cea mai mare parte uşoare sau moderate ca severitate şi de scurtă durată, potrivit cercetătorilor. Reacțiile adverse grave au fost raportate de 11% în grupul cu semaglutidă și de 9% în grupul placebo. Cinci participanți din grupul cu semaglutidă au avut boală acută a vezicii biliare.

„Siguranța și tolerabilitatea au fost în concordanță cu datele adulților de faza 3 și cu agoniştii receptorilor GLP-1 în general”, a spus Weghuber.

 

Semaglutida, „o nouă eră” pentru tratamentul obezității la copii

Experții au declarat că semaglutida ar putea schimba peisajul tratamentului obezității pediatrice. Weghuber a comparat constatările de la STEP TEENS cu cele găsite în SCALE TEENS, un studiu în care adolescenților cu obezitate le-a fost adminstrată, aleatoriu, 3,0 mg de liraglutidă sau placebo. La SCALE TEENS, grupul care a primit liragludtidă a avut o diferență de tratament estimată în IMC de 5,01% comparativ cu placebo, în timp ce diferența estimată de tratament în STEP TEENS între grupurile cu semaglutidă și placebo a fost de 16,7%.

Claudia Fox, director al Centrului Medical de Obezitate Pediatrică de la Universitatea din Minnesota, a declarat că nivelul de reducere a IMC în grupul cu semaglutidă a fost aproape de cel observat în umra chirurgiei bariatrice. Ea a menționat, de asemenea, că îmbunătățirea calității vieții va fi semnificativă pentru familii.

„Aceste rezultate sunt uimitoare. Cred că suntem într-adevăr în pragul unei noi ere în ceea ce privește modul în care vom putea acum să tratăm cu adevărat eficient pacienții adolescenți și copiii cu obezitate”, a declarat Claudia Fox.

 

Sursa: Healio.com