Prevalența diabetului zaharat a înregistrat o creștere constantă în ultimele 3 decenii și o creștere rapidă în țările cu venituri mici și medii. Pornind de la aceste realități, medicii avertizează că, pentru toți adulții, screeningul ar trebui să înceapă la vârsta de 45 de ani și dacă rezultatele sunt normale ar trebui sa fie reevaluați la 3 ani. În cazul unor glicemii care nu îndeplinesc criteriile de diabet dar ale căror valori sunt prea mari pentru a fi considerate normale (glicemia dimineața pe nemâncate dupa 8 ore de post cu valori în intervalul 100-125 mg/dl, sau glicemia la 2 ore după masă în intervalul 140-199 mg/dl), testarea va fi repetată anual, afirmă Dr. Venera Vlad și Dr. Delia Ciobanu, medici specialiști Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, într-un dialog cu echipa editorială a portalului RoDiabet.ro.
“Screeningul pentru diabet zaharat tip 2 trebuie făcut pentru toți adulții supraponderali sau obezi (indicele de masă corporală, IMC >25 kg/m2 ) care asociază unul sau mai mulți factori de risc: istoric familial de diabet, istoric de boală cardiovasculară, sedentarism, hipertensiune artrerială, profil lipidic modificat (HDL Colesterol < 35 mg/dl, Trigliceride >250 mg/dl ), sindromul ovarelor polichistice precum și afecțiuni care se asociază cu insulinorezistență. Femeile supraponderale sau obeze care plănuiesc o sarcină și au unul sau mai mulți din factorii de risc enumerați ar trebui de asemenea să-și determine glicemia”, afirmă Dr. Venera Vlad.
De asemenea, in cazul femeilor care au fost diagnosticate cu diabet gestațional și care la testul de toleranță la glucoză din săptămânile 4-12 postpartum au avut valori normale, se repetă glicemia la cel mult 3 ani.
“Având în vedere creșterea incidenței obezității infantile, diabetul zaharat tip 2 a început să fie mai frecvent la această categorie de vârstă. Glicemia ar trebui determinată la vârsta de 10 ani sau la debutul pubertății la toți copiii care asociază suprapondere (>=85 percentila) sau obezitate (>=95 percentila) și care au unul sau mai mulți din următorii factorii de risc: istoric matern de diabet sau de diabet gestațional, rude de grd I sau II cu diabet zaharat, rasă sau etnie cu risc crescut sau au afecțiuni asociate cu insulinorezistență (hipertensiune arterială, dislipidemie, achantosis nigricans, greutate mică la naștere). Dacă rezultatele sunt normale, glicemia trebuie repetată peste 3 ani sau mai frecvent atunci când sunt înregistrate creșteri în greutate”, susține dr. Venera Vlad.
“Este necesară o dietă bogată in legume, fructe, oleaginoase, cereale integrale, leguminoase sau proteine animale și pește”
Potrivit dr. Delia Ciobanu, diabetul zaharat reprezintă un factor de risc independent pentru bolile cardiovasculare la pacienții cu această afecțiune. “Termenul de boli cardiovasculare este atribuit unui număr mare de boli ce afectează inima și vasele de sânge, printre acestea numărându-se boala cardiacă ischemică (angina pectorală, sindroamele coronariene acute: infarctul miocardic și angina instabilă), insuficența cardiacă congestivă, afecțiuni cerebrovasculare, hipertensiunea arterială sau boala arterială periferică. Pentru prevenirea și managementul bolii cardiovasculare și insuficienței cadiace congestive este nevoie de evaluarea anuală la pacienții diabetici a factorilor de risc și controlul prin măsuri igienico-dietetice și terapeutice a fiecăruia. Acești factori sunt: excesul ponderal, fumatul, sedentarismul, hipertensiunea arterială, dislipidemia, istoricul familial de boală cardiovasculară precoce, hipercolesterolemia familială, diabetul zaharat, boala cronică de rinichi. Este necesară o dietă bogată in legume, fructe, oleaginoase, cereale integrale, leguminoase sau proteine animale, pește și o reducere a aportului de grăsimi saturate și TRANS, carne roșie și procesată, glucide rafinate și băuturi îndulcite. Adulții cu exces ponderal necesită o scădere a aportului caloric care să permită scăderea ponderală și apoi menținerea acestei greutăți. Să facă activitatea fizică de intensitate moderat-intensă minim 150 minute pe săptămână. De asemenea la fiecare vizită medicală ar trebui insistat pe renunțarea la fumat – acolo unde este cazul. Pacienții cu dislipidemie trebuie incadrați într-o clasă de risc cardiovascular și apoi tratați conform acesteia. Tensiunea arterială trebuie masurată periodic, iar în cazul în care se constată valori crescute – se reduce aportul de Sodiu și ulterior, dacă este necesar, se adaugă tratament hipotensor”.
Dr. Delia Ciobanu mai spune că la pacienții cu diabet zaharat tip 2 la care modificarea stilului de viață și terapia cu Metformin nu au dus la obținerea controlului glicemic, ar fi de luat în calcul asocierea medicație care și-a dovedit eficiența în reducerea riscului cardiovascular – Agonist de GLP1 sau Inhibitor de SGLT2.
Hipoglicemia, una dintre complicațiile severe ale diabetului
Hipoglicemia este un sindrom clinic produs de scăderea glicemiei sub 70 mg/dl însoțit de o serie de simptome. Aceasta apare mai frecvent la pacienții cu diabet zaharat tratați cu sulfonilureice sau insulină, frica de aceasta fiind deseori un factor limitant în atingerea controlului metabolic.
“Cauzele cele mai frecvente care pot duce la apariția hipoglicemiilor sunt: aportul insuficient de glucide, mesele neregulate, consumul de alcool, efortul fizic intens fără adaptarea medicație sau lipsa unui aport suplimentar de glucide, postul prelungit, vârsta avansată, bolile intercurente insoțite de diminuarea apetitului, greața sau vărsăturile, disgravidia din primul trimestru de sarcină, dozele prea mari de insulină, sulfonilureicele sau asocierea mai multor clase de medicamente hipoglicemiante cu doze insuficient ajustate, tehnica incorectă de injectare a insulinei. De asemenea prezența bolii cronice de rinichi, afectarea cardiacă severă, hepatică, malnutriția sau diareea la pacientul diabetic pot crește riscul de aparitie al glicemiilor mici”, spune Dr. Venera Vlad.
Medicul specialist atrage atenția că țintele glicemice trebuie individualizate tinându-se cont de vârstă, medicația antidiabetică, riscul de hipoglicemie, efortul fizic pe care îl face pacientul, comorbiditățile și speranța sa de viață. “Hipoglicemiile frecvente ar trebui să ducă la reconsiderarea medicației și la ajustarea dozelor de insulină. Este nevoie ca pacientul diabetic să-și monitorizeze glicemia înainte de un efort fizic, în timpul și chiar după acesta pentru că hipoglicemiile pot apărea tardiv prin îmbunătățirea sensibilității la insulină. Pacienții trebuie să ințeleagă situațiile cu risc crescut de hipoglicemie enumerate anterior, să-și determine glicemia cu ajutorul glucometrului și să își adapteze medicația sau să suplimenteze aportul de glucide”, menționează Dr. Venera Vlad.
Pe langă utilizarea glucometrului, sistemele de monitorizare continuă au dus la scăderea frecvenței hipoglicemiilor precum și a timpului petrecut in hipoglicemie, pacienții putând lua măsuri de corecție inaintea instalării acestora. Educația familiei este de asemenea importantă în vederea recunoașterii semnelor și simptomelor precum și managementul acestora în caz de hipoglicemii severe, cănd pacientul își pierde capacitatea de a lua măsurile necesare pentru a corecta aceste valori mici ale glicemie din cauza suferinței neuronale.
Dr. Delia Ciobanu consideră că toate campaniile de prevenire a diabetului zaharat ar trebui să se adreseze populației generale, dar mai ales categoriilor aflate la risc de a dezvolta boala. “Un impact mai mare ar avea folosirea unor imagini care să evidențieze complicațiile invalidante ale diabetului zaharat care afectează calitatea vieții: amputații ale membrelor, cecitate și necesitatea dializei în cazul insuficieței renale. Având în vedere că principalele surse de informare sunt televiziunea, radioul și internetul, implicarea acestora în transmiterea mesajelor de prevenție ar duce la acoperirea unei mase mari de oameni. Implicarea persoanelor publice care suferă de această boală în campaniile de conștientizare și prevenție a bolii ar putea de asemenea să aducă un beneficiu mizând pe influența acestora asupra populației”, conchide Dr. Delia Ciobanu.
