Obezitatea este o patologie complexă, care apare atunci când greutatea unui individ este mai mare decât ce este considerat sănătos pentru înălțimea sa. Ce o generează? Tiparele de alimentație, nivelul activității fizice, rutina somnului, dar și anumiti determinanți sociali, anumite medicamente sau chiar statusul genetic, care poate duce la creșterea foamei, a aportului alimentar. Sunt explicațiile oferite de Dr. Alina Onofriescu, Șef lucrări, Medic Primar Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, Spitalul Sf. Spiridon, Iași, într-un interviu pentru platforma DespreObezitate.ro.
Obezitatea moștenită
”Deși încărcătura genetică a unei populații nu poate fi blamată pentru epidemia de obezitate, variantele mai multor gene pot contribui la apariția excesului ponderal, prin creșterea foamei și a aportului alimentar. Rareori, o variantă specifică a unei singure gene (obezitatea monogenică) provoacă un model clar de obezitate moștenită, în cadrul unei familii”, a mai arătat medicul.
Cum poate fi măsurat gradul de obezitate
Potrivit Dr. Alina Onofriescu, cea mai simplă și mai folosită metodă de estimare a gradului de supraponderalitate este IMC (indicele de masă corporală), un exces ponderal fiind regăsit la persoanele cu IMC >24,9 kg/m2. Acest tip de măsurare a excesului ponderal nu face însă distincția între masa grasă și masa slabă din organism. Este de preferat să măsurăm și circumferința taliei (VN: B<94 cm, F<80 cm), această metodă fiind cel mai simplu mod de a măsura “obezitatea abdominală”.
Există și alte metode care pot estima procentul de masă grasă și masa slabă, cum sunt analizoarele corporale, ce folosesc impedanța electrică (BIA) sau Osteodensitometria (DEXA), cea din urmă fiind mult mai exactă.
Cele mai precise metode de estimare a grăsimii viscerale și a masei slabe sunt reprezentate de scanările CT (Computer Tomograf) și RMN (Rezonanță Magneticaă), fiind folosite mai ales în scop de cercetare.
Principalele consecințe ale obezității
Principalele probleme de sănătate secundare obezității sunt, după cum a arătat diabetologul, hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia cu LDL-colesterol crescut și HDL-colesterol scăzut, hipertrigliceridemia, diabetul zaharat tip 2 și boala coronariană.
Obezitatea “sănătoasă”
Chestionată în legătură cu conceptul de obezitate “sănătoasă”, Dr. Onofriescu a explicat că, din punct de vedere metabolic, acesta este un concept derivat din observațiile clinice conform cărora un subgroup de persoane cu obezitate nu prezintă anomalii cardiometabolice evidente: ”Persoanele cu acest tip de obezitate se caracterizează printr-un continut scăzut de grăsime hepatică și viscerală, dar un conținut mai mare de grăsime subcutanată a membrelor inferioare, o capacitate cardiorespiratorie și activitate fizică mai mare, sensibilitate la insulină, niveluri scăzute de markeri inflamatori și funcție normală a țesutului adipos în comparație cu pacienții cu obezitate nesănătoasă din punct de vedere metabolic”.
Obezitatea “sănătoasă din punct de vedere metabolic” reprezintă, cel mai probabil, potrivit specialistului, un fenotip tranzitoriu, aceste persoane având indicație de scădere ponderală, deoarece riscul lor de a dezvolta boli cardiometabolice este, totuși, mai crescut, comparativ cu persoanele normoponderale sănătoase, din punct de vedere metabolic.
