Noi cercetări arată că „mai mult” nu înseamnă întotdeauna mai bine. Excesul de micronutrienți la începutul sarcinii poate crește riscurile de diabet gestațional, ceea ce îndeamnă la o regândire a utilizării regulate a suplimentelor.

Femeile însărcinate trebuie să mențină niveluri echilibrate de fier (Fe), zinc (Zn) și magneziu (Mg) în timpul sarcinii incipiente pentru a reduce riscul de diabet zaharat gestațional (DZG). Un studiu recent realizat de Frontiers in Nutrition a investigat asocierea dintre nivelurile de oligoelemente din sarcina incipientă, în special Fe, Mg, cupru (Cu), Zn și calciu (Ca), și debutul DZG.

 

Diabetul zaharat gestațional în timpul sarcinii

Diabetul gestațional (DG) este un tip de diabet care se dezvoltă în timpul sarcinii la femeile care au avut anterior un metabolism normal al glucozei. Această afecțiune prezintă multiple complicații în perioada de gestație. Un studiu recent a indicat o creștere a prevalenței globale a DG, care ar putea fi atribuită obezității crescute în rândul femeilor de vârstă fertilă.

DG are efecte atât pe termen scurt, cât și pe termen lung asupra mamei și a descendentului, inclusiv un risc crescut de boli cardiovasculare și metabolice, naștere prematură, macrosomie și distocie. Deoarece etiologia DG este neclară, medicii întâmpină dificultăți în diagnosticarea și tratarea clinică a acestor pacienți.

Predispozițiile genetice, factorii sociali și stilurile de viață nesănătoase sunt factori de risc comuni pentru diabetul gestațional (DG). Pe lângă disbioza microbiană intestinală, un dezechilibru al nivelurilor elementelor metalice esențiale, inclusiv Fe, Ca, Zn, Cu și Mg, ar putea, de asemenea, să crească riscul de DG.

Elementele metalice esențiale sunt recomandate ca suplimente alimentare pentru a promova funcțiile fiziologice și metabolice normale ale femeilor însărcinate. Cu toate acestea, deficiența sau excesul acestor elemente ar putea declanșa inflamație și stres oxidativ, afectând metabolismul glucozei și sensibilitatea la insulină. Aceste evenimente pot crește semnificativ riscul de DG. Studiile anterioare sugerează că celulele β pancreatice sunt deteriorate prin modificări ale homeostaziei Cu, care este asociată cu debutul DG. În plus, scăderea nivelurilor de Mg și Ca în timpul anumitor perioade de sarcină a fost legată de niveluri afectate de glucoză à jeun.

Deși numeroase studii au indicat o legătură între elementele metalice esențiale și diabetul gestațional (GDM), au existat inconsecvențe semnificative în rezultatele studiilor din cauza metodologiilor variate și a dimensiunilor limitate ale eșantioanelor. Prin urmare, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a explica relația precisă dintre nivelurile elementelor metalice esențiale și GDM. În plus, este necesar să se înțeleagă efectele sinergice ale multor elemente metalice esențiale asupra GDM.

 

Datele studiului

Studiul actual a emis ipoteza că nivelurile elementelor metalice esențiale în timpul sarcinii incipiente sunt asociate cu apariția diabetului gestațional (DG). Pentru a testa această ipoteză, au fost evaluate cinci elemente metalice diferite în sângele femeilor însărcinate în primul trimestru de sarcină și au fost studiate efectele individuale legate de DG. Trebuie menționat că, în timpul sarcinii incipiente, femeile sunt de obicei expuse la niveluri mai ridicate de mai multe elemente metalice esențiale prin suplimente și dietă.

Un total de 9.112 femei însărcinate, care au îndeplinit criteriile de eligibilitate au fost selectate pentru acest studiu. Toate candidatele eligibile aveau vârste cuprinse între 18 și 45 de ani, cu o sarcină unică. La momentul inițial, a fost efectuat un examen inițial de sarcină și au fost colectate date relevante, cum ar fi vârsta, înălțimea și greutatea înainte de sarcină, ultima menstruație, istoricul maternității și istoricul medical al femeilor însărcinate. În timpul celui de-al doilea și al treilea trimestru, testele de toleranță orală la glucoză (TTGO) au fost efectuate în regim ambulatoriu.

 

Rezultatele studiului

Vârsta medie a participanților a fost de 30 de ani, iar indicele lor de masă corporală (IMC) înainte de sarcină a fost de aproximativ 20,79 kg/m². În această cohortă de studiu, 18,62% dintre femeile însărcinate au fost diagnosticate cu diabet gestațional (DG). Vârsta mai mare, sarcina, paritatea și IMC-ul dinaintea sarcinii au fost identificate ca factori importanți care determină dezvoltarea DG.

Comparativ cu grupul fără DG, analizele de sânge au arătat că femeile însărcinate care au dezvoltat DG aveau niveluri mai ridicate de elemente metalice esențiale, în special Fe, Cu și Mg. Analiza corelației Pearson a relevat o asociere pozitivă puternică între DG și Fe și Mg și o corelație negativă între Fe și Ca.

După ajustarea în funcție de IMC, vârstă, paritate și săptămână gestațională, modelul de regresie a indicat corelații pozitive între nivelurile de Fe și Mg și riscul de diabet gestațional (DG). Nu s-a constatat nicio relație semnificativă între Cu sau Ca și DG.

Analiza pe quartile a elementelor metalice esențiale a relevat că nivelurile mai ridicate de Mg, Fe și Zn au fost asociate cu riscuri crescute de DG. După ajustări, Zn a fost singurul element care s-a corelat pozitiv cu riscul de DG. Analiza RCS a relevat o relație liniară pozitivă între nivelurile de Mg (1,42 mmol/L), Fe (7,68 mmol/L) și Zn (87,75 μmol/L) și riscurile de DG. Cele mai mari valori PIP ale Fe au indicat că acesta are cea mai mare influență asupra acțiunii combinate dintre toate elementele metalice. Nu s-au constatat interacțiuni aditive sau multiplicative semnificative între elementele metalice.

 

Concluzii

Studiul actual a confirmat asocierea dintre elementele metalice esențiale și riscurile de diabet gestațional (DG). O concentrație mai mare de Fe, Mg și Zn în primul trimestru de sarcină a fost corelată cu un risc crescut de a dezvolta DG. Concentrația nivelurilor de Fe din sânge ar putea fi utilizată ca biomarker pentru riscul de DG.

Cu toate acestea, studiul a fost de natură observațională și nu poate stabili cauzalitatea.

Studiul actual subliniază importanța consumului adecvat de elemente metalice esențiale pentru a preveni rezultatele adverse ale sarcinii. Având în vedere relațiile complexe doză-răspuns, atât deficiența, cât și excesul pot prezenta riscuri.

Autorii studiului menționează că Organizația Mondială a Sănătății (OMS) nu recomandă în prezent suplimentarea de rutină cu Zn și Mg, iar suplimentarea cu Fe ar trebui luată în considerare cu atenție, în special pentru femeile fără anemie cu deficit de Fe.

Sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege mai bine impactul colectiv al elementelor metalice esențiale asupra dezvoltării diabetului gestațional.

 

Sursa: News-medical.net