Insulinorezistența – reprezintă un răspuns necorespunzător al celulelor organismului la acțiunea insulinei.

Ai putea fi rezistent la insulină ani de zile fără să știi. Această afecțiune de obicei nu declanșează niciun simptom vizibil, așa că este important să soliciți unui medic să verifice în mod regulat nivelurile de glucoză din sânge.

Rezistența la insulină crește riscul de a dezvolta diabet, precum și supraponderalitate, trigliceride mari, hipertensiune arterială și tulburare depresivă majoră.

Dacă aveți prediabet, medicul va monitoriza în mod obișnuit glicemia sau hemoglobina A1C (HbA1c), astfel încât să poată recunoaște dacă ai dezvoltat diabet.

Simptomele clasice ale diabetului includ:

  • sete sau foame extremă
  • senzație de foame chiar și după masă
  • urinare crescută sau frecventă
  • senzații de furnicături la mâini sau picioare
  • oboseală cronică
  • infectii frecvente
  • nivelul ridicat de zahăr în sânge

Unele persoane cu rezistență la insulină pot dezvolta, de asemenea, o afecțiune a pielii cunoscută sub numele de acanthosis nigricans. Apare sub forma unor pete întunecate, catifelate, adesea pe spatele gâtului, inghinal și axile.

Unii experți cred că insulina activează direct și indirect receptorii factorului de creștere, pe tipuri de celule ale pielii numite keratinocite și fibroblaste. Acest lucru ar putea duce la creșterea și dezvoltarea Acanthosis Nigricans. Nu există tratament pentru această afecțiune. Cu toate acestea, dacă o altă afecțiune provoacă aceste simptome, tratamentul poate ajuta la revenirea culorii naturale a pielii.

Dacă nu aveți simptome evidente, medicul dumneavoastră poate detecta de obicei prediabetul sau diabetul în urma testelor de laborator. Deși medicii nu testează de obicei rezistența la insulină, cel mai precis test este o clemă hiperinsulinemică-euglicemică care este utilizată în scopuri de cercetare.

 

Testarea și diagnosticarea rezistenței la insulină

Testul A1C

O modalitate de a diagnostica prediabetul sau diabetul este cu un test A1C. Acest test măsoară glicemia medie în ultimele 2 până la 3 luni. Un rezultat A1C sub 5,7% este considerat normal. Un A1C între 5,7 și 6,4% este diagnostic ca prediabet. Un A1C egal cu sau peste 6,5% este diagnostic pentru diabet.

Este posibil ca medicul dumneavoastră să dorească să reconfirme rezultatele testului mai târziu. Cu toate acestea, în funcție de laboratorul în care vi se rcoltează sânge, aceste cifre pot varia cu 0,1 până la 0,2 la sută.

Test de glicemie a jeun

Un test de glicemie a jeun vă va arăta nivelul de zahăr din sânge. Vi se va face acest test după ce nu ați mâncat sau nu ați băut timp de cel puțin 8 ore.

Un nivel ridicat poate necesita un al doilea test câteva zile mai târziu, pentru a confirma rezultatul. Dacă ambele teste arată un nivel ridicat de glucoză în sânge, medicul dumneavoastră vă poate diagnostica prediabetul sau diabetul.

  • Nivelurile de zahăr din sânge sub 100 miligrame/decilitru (mg/dL) sunt considerate normale.
  • Nivelurile între 100 și 125 mg/dL indică prediabet.
  • Nivelurile egale sau mai mari de 126 mg/dL sunt diagnostice pentru diabet.

În funcție de laborator, aceste numere pot varia cu până la 3 mg/dL puncte în numerele limită.

 

Testarea toleranței la glucoză

Un test de toleranță la glucoză de 2 ore poate fi o altă modalitate de a diagnostica prediabetul sau diabetul. Nivelul de glucoză din sânge va fi determinat înainte de începerea acestui test. Veți primi apoi o băutură cu zahăr măsurată în prealabil, iar nivelul glicemiei este verificat din nou în 2 ore.

  • Un nivel de zahăr din sânge mai mic de 140 mg/dL după 2 ore este considerat normal.
  • Un rezultat între 140 mg/dL și 199 mg/dL este considerat prediabet.
  • Un nivel de zahăr din sânge de 200 mg/dL sau mai mare este considerat diabet.

Testele aleatorii ale zahărului din sânge sunt utile dacă aveți simptome semnificative de diabet. Cu toate acestea, Asociația Americană de Diabet (ADA) nu recomandă teste aleatorii ale glicemiei pentru screening-ul de rutină a diabetului sau pentru identificarea prediabetului.

 

Factori de risc pentru rezistența la insulină

Testarea pentru diabet ar trebui să înceapă la aproximativ 40 de ani, împreună cu testele obișnuite pentru colesterol și alți markeri ai sănătății. În mod ideal, medicul dumneavoastră va solicita testarea la examenul fizic anual sau la screeningul preventiv.

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda testarea la o vârstă mai mică dacă aveți acești factori de risc:

  • un stil de viață sedentar sau inactiv
  • un nivel scăzut de HDL (colesterol bun) sau un nivel ridicat al trigliceridelor
  • un părinte sau un frate cu diabet
  • tensiune arterială crescută (140/90 mm Hg sau peste)
  • simptome de prediabet
  • diabet gestațional (o afecțiune temporară care provoacă diabet numai în timpul sarcinii)
  • ai avut un copil care cântărea mai mult de 9 kilograme
  • un accident vascular cerebral în antecedente

Copiii și adolescenții cu vârsta cuprinsă între 10 și 18 ani pot beneficia, de asemenea, de screening pentru diabet dacă sunt supraponderali și au doi sau mai mulți dintre factorii de risc de mai sus pentru diabet.

 

Prevenirea rezistenței la insulină

Dacă aveți prediabet, este posibil să puteți preveni transformarea bolii în diabet cu aceste comportamente care promovează sănătatea:

  • Exerciții fizice, ca parte a rutinei tale zilnice, de preferință 30 de minute, cel puțin 5 zile pe săptămână.
  • O dietă echilibrată, bogată în nutrienți.
  • Dacă sunteți supraponderal, luați în considerare pierderea în greutate – chiar și reducerea greutății corporale cu doar 7% vă poate ajuta la scăderea riscului de a dezvolta diabet.

Alegerea unui stil de viață care să promoveze sănătatea este cea mai bună modalitate de a vă ajuta să vă atingeți nivelul de glucoză din sânge în intervalul dorit.

 

Sursa: Healthline.com