În contextul creșterii prevalenței globale a diabetului zaharat de tip 2, comunitatea medicală este chemată să adopte o perspectivă mai largă, integrativă, asupra comorbidităților asociate. Printre acestea, boala hepatică grasă non-alcoolică (NAFLD, non-alcoholic fatty liver disease) rămâne una dintre cele mai frecvente și, paradoxal, cel mai puțin investigate afecțiuni în rândul pacienților diabetici. Această tăcere clinică în jurul NAFLD are consecințe reale, de la progresia tăcută spre steatohepatită (NASH) și ciroză, până la creșterea semnificativă a riscului cardiovascular și oncologic.
NAFLD și diabetul: două fețe ale aceleiași monede metabolice
Boala hepatică grasă non-alcoolică este prezentă, conform studiilor recente, la peste 55% dintre pacienții cu diabet zaharat de tip 2. Relația dintre cele două patologii nu este una de coincidență, ci de codeterminare fiziopatologică. Insulino-rezistența, nucleul patogenic comun, favorizează acumularea de lipide în hepatocite, iar hiperglicemia cronică și dislipidemia contribuie la inflamația hepatică și la fibroză progresivă.
Această dinamică metabolică bidirecțională impune o schimbare de paradigmă: hepatologii trebuie să privească spre pancreas, iar diabetologii, spre ficat.
Risc crescut, conștientizare scăzută
Deși incidența NAFLD în rândul pacienților cu diabet este alarmant de mare, această afecțiune rămâne frecvent nediagnosticată. Simptomele sunt nespecifice sau absente, iar investigațiile hepatice de rutină pot părea în parametri normali în stadiile incipiente. În lipsa unui screening activ, momentul diagnosticului este adesea întârziat până în fazele avansate, când opțiunile terapeutice sunt limitate, iar prognosticul se degradează semnificativ.
Mai mult, NAFLD nu este doar o afecțiune hepatică. Pacienții cu NAFLD au un risc cardiovascular de două până la patru ori mai mare, iar riscul de apariție a cancerului hepatic este semnificativ crescut chiar și în absența cirozei.
Ce putem face: rolul medicului în identificarea precoce
Societățile internaționale recomandă screening activ pentru NAFLD la toți pacienții cu diabet zaharat de tip 2, prin metode simple și accesibile: ecografie abdominală și scoruri non-invazive de fibroză (precum FIB-4). Identificarea precoce a pacienților cu risc crescut de progresie către NASH sau ciroză este esențială pentru orientarea către investigații suplimentare (elastografie, RMN) și, acolo unde este cazul, trimiterea către un specialist hepatolog.
În paralel, modificările stilului de viață rămân pilonul central al terapiei: scăderea ponderală, controlul glicemic și tratamentul dislipidemiei au demonstrat efecte benefice atât asupra NAFLD, cât și asupra complicațiilor diabetului.
Integrarea NAFLD în practica clinică: o necesitate, nu o opțiune
Într-o epocă în care medicina tinde spre personalizare și prevenție, nu ne mai putem permite să tratăm diabetul izolat de restul organismului. Ficatul, organ metabolic central, trebuie reintegrat în algoritmii de monitorizare și decizie terapeutică.
Pentru medicii de familie, diabetologi și interniști, conștientizarea riscului de NAFLD, screeningul sistematic și colaborarea interdisciplinară sunt pași esențiali în protejarea pacientului diabetic de o evoluție hepatică silențioasă, dar severă.
Boala hepatică grasă non-alcoolică nu este o simplă „comorbiditate”, este un indicator major de risc și o oportunitate de intervenție timpurie. Înțelegerea și integrarea acestei legături în practica medicală cotidiană poate face diferența între prevenție și complicație, între boală controlată și evoluție tăcută spre ireversibil.
Diabeta reprezintă un instrument valoros în luarea deciziilor terapeutice informate, facilitând o îngrijire optimizată și personalizată a pacienților.
