Profilul glicemic pre- şi postprandial în şapte puncte nu reflectă în totalitate excursiile glicemice reale, pentru acestea fiind mult mai utilă monitorizarea continuă a glucozei. Variabilitatea glicemică pare să aibă efecte mai nocive asupra complicațiilor diabetului comparativ cu hiperglicemia susținută. Variabilitatea glicemică a fost considerată factor de risc independent pentru complicațiile cardiovasculare ale diabetului zaharat. Cuantificarea fluctuațiilor glicemice (prin evaluarea variabilității glicemice, a glicemiilor postprandiale și a excursiilor glicemice) predicționează afectarea cardiovasculară mai bine decât glucoza medie.
Fluctuaţiile glicemice sunt frecvente la persoanele cu diabet zaharat, însă cel mai adesea nu sunt reflectate de valoarea hemoglobinei glicozilate (HbA1c). HbA1c nu oferă o măsură a variabilităţii glicemiei sau hipoglicemiei. La pacienţii predispuşi la o variabilitate glicemică semnificativă (în special cei cu DZ tip 1) sunt necesare şi alte metode de monitorizare glicemică, astfel încât controlul glicemic este evaluat cel mai bine prin combinarea rezultatelor de la automonitorizare cu nivelul HbA1c. Introducerea automonitorizării glicemice în managementul diabetului zaharat în anii 1970 a revoluţionat planul terapeutic al acestor pacienţi. Raporturile iniţiale în ceea ce priveşte această nouă tehnologie au fost privite de mulţi cu scepticism, dar pe parcursul a următorilor 10 ani, automonitorizarea glicemică a devenit un aspect important al managementului pacienţilor cu diabet zaharat. În zilele noastre sunt utilizate sisteme de monitorizare glicemică continuă, adevărate „Holtere glicemice” în evaluarea controlului glicemic dar, mult mai important şi de perspectivă, în obţinerea unor date privind valorile glicemice în timpi reali prin comunicarea direct cu utilizatorul (de exemplu prin telefon).
Articolul integral pe: Obiectivdesuceava.ro
