Ficatul gras non-acoolic este o cauză majoră a bolilor cronice ale ficatului, caracterizată prin acumularea hepatică de lipide și o posibilă dezvoltare a inflamației, care poate evolua de cele mai multe ori către fibroza hepatică și chiar carcinom hepatocelular.
Dieta ketogenă este o dietă care se caracterizeză prin reducerea severă a aportului de carbohidrați. Este o dietă destul de populară și constă în eliminarea aproape în integralitate a aportului de zahăr și produse pe bază de zahăr, iar alternativ crește aportul de grăsimi bune și proteine slabe.
S-a dovedit că dieta ketogenă a fost benefică pentru cei cu patologii hepatice, starea de cetoză fiind propusă ca și modulatoare a procesului inflamator și a fibrozei hepatice.
Regimul hipocaloric pare să nu fie crucial pentru pierderea în greutate pe termen lung, dar abordarea unei diete normocalorice cu un aport corect de macronutrienți , o pierdere rațională în greutate și determinarea stării de cetoză poate deveni o abordare importantă.
Dietele ketogenice ar putea avea un impact pozitiv asupra patologiei ficatului gras non-alcoolic datorită conținutului lor foarte scăzut de carbohidrați și promovarea stării de cetoză.
Există mai multe mecanisme propuse care pot explica beneficiul cetozei asupra ficatului gras non-alcoolic și mai ales de îmbunătățire a evoluției bolii hepatice, iar elucidarea acestui aspect ar deschide calea către noi strategii terapeutice.
În acest sens, au fost realizate mai multe studii și meta-analize în legătură cu dieta ketogenă și boala hepatică non-alcoolică și au demostrat parțial până în acest moment beneficiul acestei strategii de intervenție nutrițională.
Chiar dacă presupunem că pierderea greutății prin intervenție nutrițională are efecte benefice asupra ficatului gras non-alcoolic, totuși nu cunoaștem exact efectul micro și macronutrienților asupra acestei patologii. Poate dieta mediteraneeană și dieta DASH (recomandată pentru pacienții cu hipertensiune) să aibă mai multe date clinice și aprecieri mai precise asupra compoziției fiecărei diete în parte. Dieta ketogenică, prin reducerea aportului de carbohidrați, mai cu seamă cei rafinați, stimulează oxidarea acizilor grași ce promovează o reducere a depozitului adipos la nivel hepatic.
Pe de altă parte, esterii ketonelor în mod uzual sunt administrați atleților pentru a crește oxidarea acizilor grași și a grăsimii la nivel muscular și scăderea glicolizei la acest nivel, în absența unei diete pur ketogenice. Tocmai de aceea, se realizează în acest moment o serie de studii aprofundate care își propun pe de-o parte să stabilească exact compoziția în micronutrienți ai dietei ketogenice dar și pentru a identifica rolul exact al stării de cetoză în fiziologia hepatică, mai ales ca potențial terapeutic și strategie nutrițională.
