„Conform datelor din studiul Obesity in Romania (ORO) care a inclus un eșantion reprezentativ din populația adultă, la nivel național, prevalența estimată a supraponderii este de 31,1%, iar cea a obezității este de de 21,3%”, atenționează Dr. Horațiu Cristian Popescu-Vâlceanu, medic primar Diabet, Nutriție și Boli Metabolice la NORD – Grupul Medical Provita, în cadrul webinarului Ora specialistului cu tema Abordarea multidisciplinară în tratamentul obezității, desfășurat în data de 3 iulie.

„Obezitatea este o boală cronică, ceea ce presupune că tratamentul este pentru toată viața”, a menționat Dr. Popescu-Vâlceanu, în cadrul prezentării sale despre managementul stilului de viață în obezitate.

„Obezitatea în mod simplu și practic poate fi cuantificată prin metode antropometrice (IMC, CA-reflectă mărimea dispoziției de țesut adipos abdominal). Suplimentar se pot obține date despre distribuția de țestut adipos prin metoda bioimpedanței electrice sau DEXA (absorbțiometrie duală cu raze X)”, explică medicul.

 

Tehnici corecte de măsurare a indicilor antropometrici:

  • Măsurarea greutății, care poate fi realizată de către pacient sau de către medic;
  • Măsurarea înălțimii;
  • Calcularea indicelui de masă corporală (IMC): IMC= greutatea(kg)/înălțimea (m)²;
  • Măsurarea circumferinței abdominale (CA), cu centimetru de croitorie.

Conform studiului ORO, prevalența obezității în România, în funcție de grupa de vârstă, prezintă următoarele rezultate:

  • 9,9% la grupa de vârstă 18-39ani;
  • 30,1% la 40-59 ani;
  • 41,6% la 60-79 ani;
  • 24,1% la vârsta ≥80 ani.

Din punct de vedere a distribuției, obezitate este mai frecventă la bărbați (23,0% vs. 20,3% la femei) și la persoanele din mediul rural (25,7% vs. 19,7% în mediul urban).

În continuare, Dr. Popescu-Vâlceanu a prezentat principiile îngrijirii POB, care cuprind:

  1. Depistarea timpurie și activă a POB;
  2. Diagnosticul, evaluarea, stabilirea obiectivelor terapeutice și a strategiilor;
  3. Scăderea ponderală;
  4. Menținerea noii greutăți;
  5. Controlul comorbidităților;
  6. Suportul psihologic;
  7. Suportul socio-economic.

Controlul ponderal este caracterizat prin perioadele de scădere și de menținere a noii greutății: „Perioada de scădere ponderală durează între 3-12 luni sau chiar mai mult, în funcție de parametrii antropometrici inițiali, greutate, IMC, CA și de controlul comorbidităților. Dacă plusul de greutate este foarte mare, cu IMC > 35-40kg/m2, este posibil ca scăderea ponderală să se realizeze în etape în care perioadele de «slăbire» de 3-4 luni alternează cu perioade de menținere cu o durată similară. Se realizează astfel un ciclu «scădere-menținere» care poate fi repetat de 2-3 ori, până la realizarea obiectivelor.”

„Un deficit caloric de 500kcal/zi produce o scădere de aproximativ 500gr/săptămână.  Scăderea este mai mare în primele săptămâni, după care ritmul se reduce, iar după un an staționează, datorită mecanismelor compensatoare declanșate de deficitul caloric. Predictorii scăderii în greutate sunt: deficitul caloric, reducerea cantității de grăsimi alimentare și regimul crescut de activitate fizică”, subliniază medicul specialist în Diabet, Nutriție și Boli Metabolice.

 

Beneficiile activității fizice

Beneficiile practicării activităţii fizice în obţinerea controlului greutăţii sunt multiple:

  • Consumă calorii care ajută la scăderea în greutate şi apoi la menţinerea noii greutăţi. Numărul de calorii consumate depinde de intensitatea şi durata activităţii fizice.
  • Menţine sau creşte masa musculară, în paralel cu scăderea masei adipoase, ceea ce duce la un metabolism energetic mai eficient.
  • Contribuie la o stare de bine atât din punct fizic, cât şi mental.

„Are efecte benefice directe asupra metabolismului şi sistemului cardiovascular, respirator, osteoarticular”, completează medicul.

De asemenea, un alt factor important este somnul: „Reducerea duratei somnului este asociată pe de o parte cu un risc crescut de apariţie a excesului ponderal şi pe de altă parte de dificultăţi în obţinerea scăderii din greutate ” astfel, relația este una directă care poate duce la perturbări ale regimului alimentar și tulburări ale axelor hormonale.

„Stresul pe termen lung declanșeaza secreția unor niveluri crescute de hormoni implicați în echilibrul energetic și senzația de foame (ex. cortizolul). Nivelurile ridicate ale acestor hormoni pot crește pofta de mâncare și pot favoriza pofta de alimente bogate în grăsimi și zaharuri adăugate.”

Concluzia Dr. Horațiu Cristian Popescu-Vâlceanu a subliniat importanța colaborării multidisciplinare în managementul pacientului cu obezitate, precum și necesitatea unei bune relații cu pacientul: „Prezența comorbidităților influențează obiectivele și metodele terapeutice impunând colaborări multidisciplinare, operante în mod constant. Prevalența POB este foarte mare (obezitatea este o boală populațională), ceea ce impune selectarea metodologiei de abordare, dar și implicarea POB în propria lor îngrijire.”

 

***

Webinarul Abordarea multidisciplinară în tratamentul obezității a fost organizat la inițiativa și cu suportul NORD – Grupul Medical Provita.

Managementul și promovarea evenimentului au fost asigurate de Oameni și Companii și platforma EventsMax.ro.